evadare

despre singuratati numai de bine, intotdeauna se va scrie despre ele si intotdeauna vor exista empatii pe aceasta tema.
Schopenhauer spune ca "singuratatea e soarta spiritelor superioare", dar tu ai ai ales aici o varianta intristatoare :)
doresc sa poti rupe "gratiile" si sa evadezi, dar in lumea de dincoace de gratii singuratatea e mai mare, caci nu are limite, e pretutindeni...
un poem de inceput de an cam trist Otilia, doresc sa evadezi intr-un an mai bun, fara sa sapi aerul ca sa apropii departarile... La multi ani!!

că: "singurătatea e un afrodiziac al spiritului, precum conversația al inteligenței.", preluând de la un mare filosof român.
dovadă că singurătatea poate fi învinsă în orice moment este prezența ta, Nuța, ceea ce mă bucură. pentru că ea, singurătatea, poate fi copleșitoare dar nu ucigătoare dacă știm să "conversăm" cu ea.
mă bucur că poemul a transmis o stare, a lumii, în general.

să evadăm într-un an mai bun, este ceea ce doresc tuturor!

pentru comentariul deosebit și pentru prezența ta, mulțumiri.

La mulți ani!

Ottilia

strict formal, Ottilia, și doar dpmdv, prea multe verbe pt. un poem atît de scurt. îl sufocă. sunt locuri unde ar merge și fără, de ex.
"sap aerul dintre noi
pe linia vieții
cu palme bătătorite"
sau
"mă târăsc prin singurătatea cu gratii"
e o părere.

îți mulțumesc pentru această opinie, pertinentă, desigur. am reflectat la argumentele tale, poate nu îndeajuns. cred doar că orice modificare schimbă sensul interior al ideii. pe urmă, o evadare e făcută din pași mulți și grei, din multă acțiune, motiv pentru care înclin să nu dau verbele pe conjuncții, prepoziții și alte cele. și totodată, o evadare presupune secătuire, deci un plus de cuvinte ar fi în contradicție cu acest "demers". așa văd eu. cu siguranță, asta nu înseamnă că trebuie să fie ca mine, lucru ce mă face să apreciez cu atât mai mult intervenția ta.

Ottilia Ardeleanu