acustică

Poate tot din cauza instrumentului poemul a căpătat acustica asta,sau poate din cauza felului cum te joci cu îngerii ,cu interioarele oamenilor,cu tot ce e uman și în același timp inuman.
Inimile noastre s-au copt vara asta din cauza poemului tău cald și a vioarei ce pargurge poemul lin rupând orice barieră .
Sfârșitul e unul bun, muzica punând stăpânire și pe timp.
Mai trec*

onorată de prezență!
mă bucur că textul te-a transpus muzical și că acele acorduri umane s-au propagat până înlăuntru.

mulțumesc pentru trecere și comentariu. ești binevenit!

Ottilia Ardeleanu

”cântecele veneau din atingeri
parcă îngeri numărau pe degete

din inimi crescute în oameni
ca în cireși

un timp atât de fraged că se rupea
în sunete” - parte asta e tare faină, ottilia...
îmi place cum îngerii numără pe degete din...
- ce nu înțeleg eu sunt spațiile acelea care mă opresc parcă din citit.
de ce nu:

”cântecele veneau din atingeri
parcă îngeri numărau pe degete
din inimi crescute în oameni
ca în cireși un timp atât de
fraged că se rupea în
sunete

zidit
l-am găsit între decibeli”

alex

ce bucurie că ai rezonat!
mulțumesc și pentru sfat. voi reflecta asupra.

Ottilia Ardeleanu