Poezie
poemele din dreptul inimii
sunt cele care rezistă
1 min lectură·
Mediu
azi
inima mi s-a deschis
către oameni
pentru prima oară s-au interesat de mine
m-au atins ușor înmuindu-și degetele
în sângele meu
și m-au scris cu un fel de lumină
au pirogravat un sentiment
mai multe
până au dat forma care
să-i sensibilizeze
apoi m-au închis
ca pe o carte
cu semn
(29 dec. 2010)
044.304
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 55
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “poemele din dreptul inimii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13965988/poemele-din-dreptul-inimiiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAprezența și comentariul tău mă onorează și îți mulțumesc. m-ai \"citit\" cu adevărat și asta nu poate decât să mă bucure. mă voi gândi la acel \"azi\". cred că este unul dintre puținele comentarii elaborate pe unul dintre textele mele.
încă o dată, mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
încă o dată, mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
0
SGcând am citit prima dată poemul din dreptul inimii, eram grăbită și nu am lăsat semn. mi-am promis că mă întorc. ca să-ți spun că mai aștept poezii din astea, care să mângâie, care să învioreze, care să reziste.
0
OASilvia. și cuvintele tale mângâie.
promit să mai scriu așa. când voi simți nevoia.
La mulți ani!
promit să mai scriu așa. când voi simți nevoia.
La mulți ani!
0
”au pirogravat un sentiment
mai multe
până au dat forma care
să-i sensibilizeze”
Îmi aduce aminte de tăblițele cu Fred și Barney pe care le pirogravam în anii \'80 la orele de atelier. Nu știu de ce nu pirogravam niciodată pionieri...
Dar să nu cad în sentimentalisme, înapoi la text.
”m-au scris cu un fel de lumină” îmi pare că susține un epic fin, subliminal al poemei, introducând în scenă acul incandescent al pirogravorului. Aici mi se pare că e axul ideatic în jurul căreia se rotește naturalețea poemei, pentru că din pasivul începutului basculăm în intensitatea arzătoarea a creației din imaginea remarcată inițial în acest comentariu.
Am și o mică critică,
”pentru prima oară s-au interesat de mine
m-au atins ușor înmuindu-și degetele
în sângele meu”
pare ușor vampiresc, dar pot să înțeleg, ba chiar susțin micile compromisuri făcute pentru public. Bram Stoker e un exemplu care ar trebui să ne ne desființeze inhibițiile.
Finalul e remarcabil, pentru că deși pare că închide
”apoi m-au închis
ca pe o carte”
de fapt el deschide prin fecundul ”symbolon”, aici reprezentat prin aparent prozaicul ”semn”.
Avem deci în această poemă mai degrabă scurtă decât lungă - ceea ce e de bine - esența filosofiei:
substanță/principiu creator/acțiune/ființă
Greu de egalat!
Și o ultimă mică sugestie: aș scoate ”azi”. Poema e valabilă și ieri, și mâine și poimâine, și cu totul și cu totul altădată.