Poezie
Frânturi de rugăciune
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi spune vorbe fară rost,
Nu îmi vorbi de iubire
În fraze încâlcite
Și de înțelepciune
În proverbe.
Nu mă certa
Pentru risipa de mângâieri
Sau pentru zâmbetul furat.
Nu mă lăsa să stau la coadă
Pentru o clipă cu tine
Și nu îmi porunci
Să șterg pe jos cu sufletul meu,
Să răscumpăr cu lacrimi
Greșelile.
Nu mă ucide cu nepăsarea ta,
Nu mă ascunde
Într-un spațiu neimportant,
Într-un timp al nimănui,
Dacă nu vi cu mine,
Și nu-mi vorbi de schimbare,
În sclipiri și bătăi de gene,
Când știi
Tot ce nu am fost fără tine.
Doar stai tăcut
Și lasă-mă să te privesc,
Să-ți povestesc
Cum arată paradisul...
Eu ți-am păstrat în palme
Zvâcnirea sângelui
Și aroma pielii,
Căci m-aș tot uita la nesfârșit
La chipurile noastre,
Pe care le-am pus la presat.
Mi-e dor de ale noastre....
043.912
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ologeanu Alexandra
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Ologeanu Alexandra. “Frânturi de rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ologeanu-alexandra/poezie/1734502/franturi-de-rugaciuneComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BOBOBogdan Olteanu✓Și iată că ai mai surprins o frântură de iubire. Îmi place mult stilul în care scrii. Am o curiozitate:subiectiv vorbind, dacă persoana iubită îți poruncește totuși să ștergi pe jos cu sufletul tău, ai avea voința necesară să nu o faci? Poezia este foarte frumoasă; aștept cu nerăbdare și altele. Spor!
0
TBRândurile acestea, scrise cu inima! Durere, înţelegere, delicateţe, golire de sine, frumuseţea rugăminţilor în cuvinte curgătoare, lipsite de accente de fals dramatism. Frumuseţea dragostei unei femei, spusă simplu.
Cu simpatie, Tudor
PS Atât de rar se întâmplă asta că am cam uitat cum arată normalitatea.
Cu simpatie, Tudor
PS Atât de rar se întâmplă asta că am cam uitat cum arată normalitatea.
0
OASubiectiv vorbind,da! as gasi in mine vointa necesara pentru a nu da curs poruncii. Dar asta nu inseamna ca treci mai usor peste durere, cand realizezi cum stau lucrurile,ci doar ca iti pastrezi integra demnitatea...
0
BOȘtii ce este ciudat? Că și eu aș proceda la fel, obiectiv vorbind. Din punct de vedere subiectiv, însă, am ajuns să consider demnitatea un soi de mândrie deghizată. Dacă aș putea să ajut persoana iubită, chiar trecând peste mândrie și egoism, aș face-o; și da, aș face-o trecând chiar și peste demnitate. Mulțumesc pentru răspuns, oricum; într-o lume pragmatică, supusă relației cauză-efect, este cel corect. Spor la creație!
0