Amintindu-mi viitorul

Va veni ziua Când voi mătura și ultima amintire Ce mă leagă de tine Și voi da cu piciorul oricărui ideal Avut vreodată. O dimineață în care Te voi privi cu senină răceală Și voi râde de încercările tale Stângace De a picta viața în nuanțe de roz. Mă voi detașa de tot ce înseamnă “ Noi” Revenind la acel “ Eu” dătător de siguranță, Tratându-te cu superioritate voită. Voi ignora atunci Tot ce e nemăsurabil Devorând orice schimbare Ce suspendă trecutul Confuz, Pentru a mă depărta Cu pași mici și ordonați Spre un alt început. Iar tu… Mă vei dori mai mult Decât oricând vreodată Și te vei mira de ciudata revelație, Certându-mi greșeala de a crede În perfecțiune. Mă vei vedea așa cum sunt, Cum nu m-ai mai văzut; Căci te voi face să spui “nu” Dorinței de-a spune “da” Și-ți voi disprețui Neputința, Nepăsarea care te-a împiedicat să vezi Că nu am rămas aceeași Sau că nu mai cred În tine!