„"Simt ca ma ratacesc, imi dau seama ca spun prost o suma de lucruri pe care le vad si le stiu totusi cu precizie, dar imi place sa vorbesc la intamplare."(Mircea Eliade)”
S-a micșorat lumea
Și mă strâng pereții,
Mă doare tot ce cunosc,
Mă strânge...
E prea strâmtă grota ce mă-nghite
În vâltori nepăsătoare,
Mă-nchide în definiții absurde.
M-a uitat timpul,
Va veni ziua
Când voi mătura și ultima amintire
Ce mă leagă de tine
Și voi da cu piciorul oricărui ideal
Avut vreodată.
O dimineață în care
Te voi privi cu senină răceală
Și voi râde de
Se rupe noaptea în tăcere,
În ganduri diabolice, mârșave,
Descoperite pe-alocuri la palidă lumină
A vre-unui stâlp de gardă.
E-un joc cu polițiști și vampe,
Un joc îmbietor, parșiv,
Cu
Nu-mi spune vorbe fară rost,
Nu îmi vorbi de iubire
În fraze încâlcite
Și de înțelepciune
În proverbe.
Nu mă certa
Pentru risipa de mângâieri
Sau pentru zâmbetul furat.
Nu mă lăsa să
Mă surprind gândindu-mă la tine, deși te știam uitat de mult. Mă chemi în abisul uitat, să ard iar pe altarul sacrificiului, în patimi devoratoare, în lanțuri de fier. Suntem din nou doi, tu-
În vise deșarte mă ascund;
Fugind prin labirinte inventate
De gânduri ce nu pot fi îngropate
Și pe care cu greu le pătrund.
Îmi pierd viața încercând s-o trăiesc
Și simt cum timpul, nepăsător,
Tresaltă
sărutând dureros
țărmul uscat de dorință
și vibrează
în umbre orizontul
la atingerea ei
tremurândă.
O gâdilă scoici
O joacă copiii...
Dar revărsată confesiune
rostită
în sunet
M-adun din cioburi
zdrobite cu grație;
ce reflectă întunericul.
Și din beția mea de iluzii falsificate
mă trezesc
împraștiată de vânt.
Râd printre lacrimi
înnodate cu remușcări
si umilitoare
Am văzut în ochii tăi acea scânteie de fericire și încântare, ce mie nu mi-a fost acordată încă și-am știut că eu voi fi cea care ți-o va șterge. M-am văzut pe mine, mai puternică, mai feminină,
OA