olga stefan

mulțumesc.

mulțumesc mult de tot. doina, mă bucur că ți-a plăcut, ioan, fotografia e din salonul unei case-conac parasite, timpul, praful, hoții au devastat locul, cred, și de aici aspectul de atelier, cred:)
mădălina- foarte generoasă interpretarea, și îmbucurătoare:) mulțumesc și pt. semnuleț.

să văd dacă o să am resurse s-o continuu. mulțumesc de trecere. inițial nu era un joc, dar s-a nimerit ca pagina asta să devină și interesantă, nu numai generatoare de texte luuuungi și migrene:)

hmm..dedublare enantiomorfică. tu la cară mare și tu la scară mică, într-o coexistență incongruentă. mai degrabă modernism de al doilea val, nu crezi ?

îmi place finalul. deși are ceva forțat și patetic, imprimă o notă de grav și decadent intruziunii pur peisagistice/spațiului-decor din restul ansamblului. în schimb, partea cu treptele care ies fără soț mi se pare un procedeu cam strident, o intertextualitate care diluează emoția/degradează nuanțele. me la mijloc ceva imagini edulcorate, lipsite de determinare. nu știu ce să spun, numai finalul a lăsat o urmă în nisip.

mulțumesc, andreea, eu mă bucur că am făcut din text o vizuală, că am găsit imaginile astea care sunt autentice și că...în fine, l-am vrut un text complet. sper că a ieșit și că voi mai face experimente din astea, tipăriturile nu prea-ți permit să te joci așa.

îmi place textul, cum de altfel mi-a plăcut tot grupajul, l-am urmărit \"discret\", a fost un experiment foiletonistic suficient de delicat și de bine dozat ca să nu devină agasant, redundant. spui că e penultimul fragment. aștept o explozie,\"orgasmic\" ceva ultimativ, pentru final.

dacă vă plac imaginile utilizate și vreți să găsiți mai multe aidoma, din locuri abandonate de pe tot globul, accesați adresa: http://www.abandoned-places.com/

mulțumesc tuturor. o să vă dați seama pe parcurs despre ce e vorba. keep in touch:)

mulțumesc. inserția în engleză vine de la o imagine pe care o voi atașa, ca să fie totul complet:) continuarea e ceva mai interesantă, zic eu, începutul e ca orice început, ceva la nivelul tegumentului.

http://blog.360.yahoo.com/blog-0UnSgzIneqiH801AY6RF2uCQljcw_QaC4Q--?cq=1&p=65

mulțumesc frumos. e un film cu ceva mai multe cadre, am riscat& l-am trunchiat pt. că vreau să văd cum e:) măcar începutul.

carnea moare înăuntru întâi
și oasele cresc în tine și lumea crește și cortul își întinde labele
peste viață. - asta e tot ce stă în picioare, restul e un castel din cărți de joc. chiar dacă vântul bate slab până la moderat.

prea multe simboluri 60. și multă artificialitate. mai ales partea cinic-caustică \"sunt câini care mor când se zbat între două mașini
și n-ai de ce să-ți fie rușine e al tău e animalul tău\"

mie îmi place pentru că are și ceva tensiune iar emoția apare gradual, cu alte cuvinte, nu mai e tocmai genul de text previzibil și neted ca-n palmă- care are, până la un puct, farmecul lui. la primele două versuri mi-am zis \"asta e!\", n-a fost tocmai așa, dar îmi place, și poate dacă n-aș fi citit despre implicațiile obiectelor mamei în imaginarul copilului - mai ales aplicat destul de frumos în \"catafazii\" a lui dună - m-aș fi entuziasmat și de final: ) dar e un text mishto.

în linii mari îmi place. faza cu pistolul sub pernă îmi aduce aminte de goodnight moon de la shivaree, nu știu dacă ți-a sunat vreo secundă prin minte citind, în orice caz, mintea mea e uneori o minge de ping-pong:) mai ales atunci când îmi iau în serios rolul de cititor (model :p, în sensul lui eco) ideea e că versurile capătă cheag aici, și că biografismul nu mai e material brut, ci liant, înainte liantul era un fel de umor destul de fragil, o ironie incompletă, de-aici frivolitatea& senzația de inautentic despre care ți-am zis la un mom. dat. în fine, obsesiile tale apar aici ca pe picior de plecare, convertite din stofe pt. poezii în jeansi f strâmți în enumerații destul de apatice/misetupiste, pt. asta felicitări și pt. versurile (mă gîndesc că) e momentul să fiu băgat în seamă / cineva să mă agațe
de guler și să mă scoată din mocirla creierului meu / altfel caut sărutul
de pe gîtul de-atunci / mirosul pictat pe păr / textura buzelor întredeschise
un kitsch total

păi am avut un text pe care l-am șters de-aici în care ziceam, mi se pare că erau vreo 5:) pot să-l repostez dacă vrei:) mersi de trecere

îmi plac primele 5 versuri - mult. la final, aș separa \"la infinit\" de restul versului, nu știu de ce prefer să-l citesc ca pe o sentință ultimativă, poate pt. că-i dă un aer grav textului, găsesc că din pdvd grafic/formal e mai potrivit așa. eu tot aștept Textul ăla al tău, care nu mai vine. poate pt. că te pulverizezi în poezii în miniatură (și nu mă refer aici la lungime...)

mi se pare un pic pretențios ultimul vers - în raport cu restul textului. părea cerut de o structură mai dinamică, de ceva care să necesite un sfârșit bine punctat.

are câteva fragmente foarte reușite acest text, poate că acolo cu vosul alternanța planurilor e destul de \"încropită\", n-are curgerea pe care o merită (vorbești despre vis, apoi despre sara, apoi o analogie, tot referitoare la vis).

cel mai mult mi-a plăcut: corpul meu e/ doar o mlaștină/ din care nu mai încerc/ să ies

mi-ar plăcea fără ultimul vers. e un text foarte frumos. despre Dumnezeu se scriu multe clișee pe care nu le înghit, la început mă gândeam că o să găsesc ceva similar. dar nu, aici toate sunt bine temperate, și firescul nu alunecă pe panta blasfemiei, seamănă cu textele foarte simple și încărcate de un puternic sentiment al solidarității/ de dovezi transcrise cu acea serenitate și căldură tipică doctrinei ortodoxe al felului în care ne purtăm crucile unii altora, din Patericul Egiptean - zicea cineva că e cea mai bună carte de umor (ortodox). repet, foarte frumos.

mulțumesc. chestia cu sânii e chiar umor, voluntar:), poezia degizată-n proză e ca o femeie în pantaloni, nu mai văd nimic blamabil în toată imaginea. cu finalul s-ar putea să ai dreptate, spun s-ar putea pt. că iddea ar rămâne în altă formă, mai precisă, asta când o să revin pe text.