OSolga stefan
Verificat@olga-stefan
cluj-napoca
i don't wanna be like you anymore (1988-2007 - hunedoara, din 2007- studenta la facultatea de litere din cluj, sectia literatura comparata) debut: toate ceasurile, editura vinea
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
\"fără ieșiri din spațiul textului și trimiteri autoreferențiale\" a se citi \"fără evadări...\"- ca SÃ EVIT REPETIȚIA SUPÃRÃTOARE:)
Pe textul:
„celuloid & vinil" de tania cozianu
Recomandat0 suflu
Contextare ceva din aerul nostalgic și baroc al foiletoanelor scrise de personajul Celâl din \"Cartea neagră\" a lui Orhan Pamuk.
Pe textul:
„Pentru dimineața de joi când nu vei ști ce să le spui copiilor despre mine" de Berceanu Gabriel-Codrut
0 suflu
Contextnesunații îi caută pe cei care nu-i sună. pe google, prin bloguri, pe câmpii, se uită după ei prin tramvaie și cafenele. până la urmă toată biografia lor se pulverizează în momente din astea în care ar vrea să întâlnească un om din alt timp din altă viață pe care să-l întrebe nu \"ce mai faci?\" ci \"ce mai fac?\".
Pe textul:
„Atât...mi se pare?" de Berceanu Gabriel-Codrut
De îmbunătățit0 suflu
Contextbine că te-ai redresat și ai scris ceva ca lumea ca să pot face și eu un comentariu aproape entuziast, și asta doar pentru că toate-s aproximative în cazul meu. ai forțat nota într-un singur loc: partea cu alegerea ciorapilor mi se pare cumva jucată, nefirească. are farmec, ajută discursul să înainteze, e un pretext mișto, garnisit cu fragilitate, cu impresia aia a permanenței textelor tale \"că toate sunt bune\", dar...în fine, de acest detaliu m-am izbit la o analiză atentă. nenecesară de multe ori:) anyhow, începutul și sfârșitul sunt puternice, ies din registrul tău pe care- acuzam mai demult de sărăcie și previzibilitate.
poate cel mai fain grupaj al tău.
poate cel mai fain grupaj al tău.
Pe textul:
„Niște Poezii" de hose pablo
0 suflu
Contextda, mai bine acum. finalul era mai mult o problemă \"secundară\" care ține de perspectiva mea personală asupra lucrurilor. oricum, din nou: f fain:)
Pe textul:
„NeverStory" de Adela Setti
Recomandat0 suflu
Contexte un text bun, cu două \"sugestii\" de \"perfecționare\". cred că \"renunțaseră să aștepte\" sună a poveste \"încropită\", din cauza timpului verbal, care se potrivește, zic eu, în relatări sau ziceri (vb. directă, ghilimele, dialog etc.), mai puțin în reprezentări ca cea de față. și mi-ar plăcea un sfârșit în coadă de pește. acel \"și am plecat repede\" autentifică poziția ta de martor. preferam să-mi rămână ambiguă identitatea privitorului/a privirii.
Pe textul:
„NeverStory" de Adela Setti
Recomandat0 suflu
Context---să fiu mai explicită: ultumul vers are un mare potențial de a genera un final reușit. dar este plasat cumva în suspendare. cred că trebuie să faci ceva ca să-l scoți din anonimat:)
Pe textul:
„RoooooM" de hose pablo
0 suflu
Contextmult mai fain față de ce am mai citit scris de tine în ultima vreme.
totuși, mi-ar fi plăcut mai mult fără atâtea detalii violent de prozaice (de exemplu, mi s-ar părea mult mai bună o variantă de genul:
\"în spatele meu se întinde brutal
un perete
toți privesc TV-ul
ei se uită la un talk-show
vecinul meu plesnește în liniște
buimac fericit \" - dar poate că în distanța aia infimă între ceea ce ține de tine și un teritoriu cvasi-străin stătea ceea ce ai conceput drept \"miza\" textului tău.
de asemenea, i deea din delete 3 e mișto, dar punerea ei în practică scârțâie, poate din lipsa unui contector care să-i dea ultimului vers forța potențială.
totuși, mi-ar fi plăcut mai mult fără atâtea detalii violent de prozaice (de exemplu, mi s-ar părea mult mai bună o variantă de genul:
\"în spatele meu se întinde brutal
un perete
toți privesc TV-ul
ei se uită la un talk-show
vecinul meu plesnește în liniște
buimac fericit \" - dar poate că în distanța aia infimă între ceea ce ține de tine și un teritoriu cvasi-străin stătea ceea ce ai conceput drept \"miza\" textului tău.
de asemenea, i deea din delete 3 e mișto, dar punerea ei în practică scârțâie, poate din lipsa unui contector care să-i dea ultimului vers forța potențială.
Pe textul:
„RoooooM" de hose pablo
0 suflu
Contextpentru cruzimea detaliilor, tăioasă și aspră, pentru că discursul e coerent și epurat de prețiozitățile pe care le identificam în ce scriai tu mai înainte, și nu în ultimul rând pentru delirul contaminat de angoasă, una comună și inteligibilă la nivel empiric, pt. cei care sunt în mijlocul vertijului, dar și altfel, mult mai subtil și poate chiar mai pregnant pentru cei care citesc texte bune, clare, lizibile ce îndrăznesc s-o disece. mi-a plăcut mult. hd merită să devină un cronotop. și de partea \"patologică\" te ocupi tu, văd:) have my +
Pe textul:
„Patologica I" de Sebastian L. Racean Delareea
0 suflu
Contextfoarte bun echilibrul între cosmopolit, eterogen, eclectic, patch-work cu etichete și vederi de peste tot și detașarea de ideea de \"label\", în toate formele ei de manifestare posibile. cam așa intuiesc eu scheletul a ceea ce se conturează as fi \"miza\" poeziei tale. și pentru că aici vocea ta exotică atinge corzile sensibile ale unui cititor pe care subiectivitatea și simpla notație cotidiană au devenit însemnele unei aplatizări generatoare de plictis, have my +
Pe textul:
„Viena" de Irina Nechit
0 suflu
Contextcred că știi, ioana, că ești unul dintre puținii autori de aici cu care rezonez. de-asta nu-ți pot demonta textele, pentru că ar fi ca și când aș vorbi despre mecanismerle mele intriseci. știu cum se scrie un text ca ăsta. știu că e ca un bandaj în care-și înfășori un fel de vulnerabilitate pe care o potențezi altfel, masochist. e și un fel de mod de a construi orașe ca să le dărâmi și să oftezi că buildings remain where they fall. și totul merge înspre o poetică a autodistrugerii eului \"trucate\", sau a autodistrugerii mediate - cu personaje- golem ținute în subsolurile unei vieți (puse bine sub tăcere) invadate de ficțiuni. nu pot însemna textul ăsta pt. că nu-s în stare să spun nimic obiectiv. doar că mi-a plăcut mult, în special în curgerea și construcția lui mediană, în special în imaginea bărbatului manechin și a femeii lui, îmi aduce aminte de finalul prințului fericit de oscar wilde.
Pe textul:
„Luna Park" de Ioana Petcu
Recomandat0 suflu
Contextuite, în sfârșit un text care-mi place, pe toată pagina asta, despre care pot zice că spune suficient, un text al cărui spațiu îngust cască totuși o prăpastie între ceea ce spui și ceea ce ai putea să spui, așa încât aș putea lua drept centru orice aici - de la incosecvența cuplului până la \"that hole we call our home\", de la corporalitate la imanență, și-atunci efectul ăsta de multifațetare propune numai iluzia unei densități, a unei camere în multe colțuri cu multe unghere, de fapt textul tău e pur și simplu deschis interpretărilor. pt mine e un text casă-cu-multe-etaje/ legate de o simetrie formală, dar marcate de un puternic eclectism conceptual.
faine și fotografiile, poate un pic edulcorate, aș fi ales ceva mai întunecat, pt. contrast.
faine și fotografiile, poate un pic edulcorate, aș fi ales ceva mai întunecat, pt. contrast.
Pe textul:
„Tydzieñ / Backfired" de Adela Setti
0 suflu
Contextsunt de acord cu Ioan, ultimul vers e naiv și contrastează violent cu restul poeziei - care-mi place mult de tot - mai ales intruziunea într-o lume - text și reproducerea ei la scară mică (textus-țesătură, nu?). din puctul meu de vedere, \"poezia\", cu toate ale ei se oprește la \"îi împletesc fular lui adam\" - plus minus penultimul vers, absult minus ultimul. felicitări, în orice caz. aștept să văd cum mai schimbi, o să revin:)
Pe textul:
„Despre poemele dinăuntru" de Diana Manaila
0 suflu
Contextîmi place finalul. deși are ceva forțat și patetic, imprimă o notă de grav și decadent intruziunii pur peisagistice/spațiului-decor din restul ansamblului. în schimb, partea cu treptele care ies fără soț mi se pare un procedeu cam strident, o intertextualitate care diluează emoția/degradează nuanțele. me la mijloc ceva imagini edulcorate, lipsite de determinare. nu știu ce să spun, numai finalul a lăsat o urmă în nisip.
Pe textul:
„hai să vorbim" de ioana negoescu
0 suflu
Context![\"Photo](\"http://i132.photobucket.com/albums/q3/vanilla_sugarcane/valdor.jpg\")
îmi place textul, cum de altfel mi-a plăcut tot grupajul, l-am urmărit \"discret\", a fost un experiment foiletonistic suficient de delicat și de bine dozat ca să nu devină agasant, redundant. spui că e penultimul fragment. aștept o explozie,\"orgasmic\" ceva ultimativ, pentru final.
Pe textul:
„scara ta interioară" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextmi-ar plăcea fără ultimul vers. e un text foarte frumos. despre Dumnezeu se scriu multe clișee pe care nu le înghit, la început mă gândeam că o să găsesc ceva similar. dar nu, aici toate sunt bine temperate, și firescul nu alunecă pe panta blasfemiei, seamănă cu textele foarte simple și încărcate de un puternic sentiment al solidarității/ de dovezi transcrise cu acea serenitate și căldură tipică doctrinei ortodoxe al felului în care ne purtăm crucile unii altora, din Patericul Egiptean - zicea cineva că e cea mai bună carte de umor (ortodox). repet, foarte frumos.
Pe textul:
„algocalmin" de mircea lacatus
0 suflu
Contextsunt tulburătoare (da, tulburare la prima vedere) versurile: apropiați-vă de primul telefon, ridicați receptorul
și cereți cu mine, m-aș fi oprit aici, aș fi preferat să inserezi ideea de dublu, sau sau să insiști asupra ei în altă parte, să transformi de exemplu pluralul într-o simptomă a descoperirii unei schizoidii \"latente\". hmm.. ceva de genul ăsta:)
și cereți cu mine, m-aș fi oprit aici, aș fi preferat să inserezi ideea de dublu, sau sau să insiști asupra ei în altă parte, să transformi de exemplu pluralul într-o simptomă a descoperirii unei schizoidii \"latente\". hmm.. ceva de genul ăsta:)
Pe textul:
„Chakra reflectată" de Fluerașu Petre
0 suflu
Contextam ajuns la concluzia că textele tale trebuie să fie ori blocuri masive de cuvinte și stări, care să aglomereze creierul cititorului și să-l bântuie măcar o parte din ele pt. o vreme, ori microorganisme ca ăsta, f. eficiente dacă se-nmulțesc și își păstrează proprietățile. calea de mijloc nu te prinde.
Pe textul:
„Welcome" de Adela Setti
0 suflu
Contextîmi place mult, abia acum l-am citit, m-a emoționat că ai amintit de renaud și mstral gagnant, e, uneori, cântecul meu preferat. și de lamb cu gabriel. în fine, textul, la început, are o atmosferă de el desdichado, poate că de aici impresia unui clișeu pe care îl consideri necesar/ca și când ai construi un pod nou păstrând pilonii de demult.
Pe textul:
„Nictalopie" de Ioana Petcu
0 suflu
Contextpartea a doua ar fi un inceput bun. asa este numai un final in coada unui peste anemic. si totusi, eu cred k textele astea sunt un fel de test. sau o lehamite.
Pe textul:
„Doomiiștilor" de hose pablo
0 suflu
Context