Oancea Sorin
Verificat@oancea-sorin-0039906
„Viața e o victorie, poți să o pierzi!”
Născut în timpul verii
Aforismele sunt un pic mai formale, au alte legi de formare. E un subiect greu de stăpânit. Ai făcut un pas bun. Succes!
Pe textul:
„Dezgustătorul divin 6" de Ionut Popa
aici pot să înțeleg "respectă-i pe cei mai buni" sau "nu te enerva"
În enunțul tău primează mărimea adică vorbești de sus dacă literalmente iei scaunul și te urci pe el pentru a fi mai înalt. A vorbi de sus presupune a a avea un ton arogant. Negația din context dă concluzia nu fi arogant cu cei care te scot din pepeni și poate continua....
Formulările tale sunt plăcute pentru că ai ritmat.
Mult spre subcultura corporatistă din ce citesc. Nu stau să analizez acum truisme și alte cele dar nu prea par să existe. Succes!
Pe textul:
„Dezgustătorul divin 6" de Ionut Popa
Planeta asta e fie reverie fie colonizarea cu iubire a planetei noastre
Presupun că planeta aia e o tabără de vacanță.
Strict pe structură poemului sunt de remarcat siguranța discursului și capacitatea de a nara prin intermediul eului liric.
Utopic, sunt destule fragmente notabile așa că las loc altor comentarii
Drum bun pe planeta inspirației
Pe textul:
„Domi nostrae" de Corina Gina Papouis
Urmează un text care combină imagini ale damnării și divinității neatente care apelează din punctul meu de vedere la conceptul de umanism.
Terminați prin ideea șansei pe care uni nici nu o pot avea spre mântuire dat fiind referirea la avatar și bilete de arcă.
Pe scurt un poem de introspecție cu accente nihiliste și marcat de pesimism și indiferență.
Mulțumesc pentru lectură și vă doresc inspirație.
Pe textul:
„țăndări onirice" de paparuz adrian
Prima parte e până la identificarea cu Dumnezeu se dezvoltă în efect și reducere la absurd.
Enunțul e croit pe o eserie de enunțuri deformate
"Scriu ca și cum natura și mediul înconjurător" aici e o dihotomie falsă a unui coținător de conținut.
Succesiunea veșnic o unică Ființă adică Dumnezeu se dezvoltă pe o algebră secretă atât timp cât noțiunile sunt în relații de subordonare în mod firesc
Dezvoltarea absurdului și explicarea nimicniciei umane.
Pe scurt e o cugetare impregnată poetic dar cu resurse de exploatat filosofic
O observație antropozofie nu antropozofie.
Cuget maxim!
Pe textul:
„Paradoxuri și contradicții" de razvan rachieriu
Pe textul:
„Stand-up philosophy" de Ionut Popa
Am 3 întrebări:
1. E posibil ca titlul "filosofie stand-up" să fie utilizabil?
2. "Ha!Ha!Ha!" din partea publicului e uedă în contextul discursului un fel de Sfântă Treime? A fost voluntar?
3. Gigel filosofu' e arhetipul ateistului și personifică demagogia?
În mare e un text mult mai bun mai ales că am o oglindă nouă.
Felicitări!
Pe textul:
„Stand-up philosophy" de Ionut Popa
Amantul moral m-a șocat dar e dragostea din text care face poemul
Pe textul:
„colourblind" de Adam Rares-Andrei
RecomandatPe textul:
„aștept dimineața cu bucuria condamnatului" de ana sofian
Poemul dvs inspiră o stare de nimicnicie asumată maturizată cotidiană. Îmi aduce imaginea unui solubil dintr-o soluție gen apă care are bonomia de a-și recunoaște marginile și inerția.
Pare starea solemnă de blazare umană dacă nu sună deplasat expresia
O zi bună și inspirație.
Pe textul:
„nu port prin mine ambuteiaje solemne" de Tudor Gheorghe Calotescu
Să vă dau un element de conexiune
Nu am fost și nu vreau să devin o poezie. Textele, unele poetice, cu care mă exprim și pe care le am la baza relației cu vulgarul(bine observat) sunt construite având fundament "steagul alb" ridicat fără somație între cele 2 părți simultan.
Momentan sunt adeptul textelor scurte.
Momentan rămân ca bătrâni din Muppets.
O zi bună și inspirație. O să exersez acum sunt dator.
Pe textul:
„Ca un bulgăre" de Oancea Sorin
Poemul e barbilian, dacă te străduiai.
Recunosc că aritmetic e posibil un poem. E bună observația. Succes dvs pe viitor
Pe textul:
„mama ei de aritmetică" de Tudor Gheorghe Calotescu
Nu prea pătrund expresia " pruncă a ta poruncă"
Restul e revigorat și poetic
Pe textul:
„microerezie" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„Orice. Artefact și obelisc" de razvan rachieriu
Moartea despre care pomeniți e greu de susținut liric în restul discursului, un fel de efect de a produce atenția.
Tema poemului din punctul meu de vedere continuă ideea din dezeuire, lepădarea de eu, aici fiind mult mai bine explorată.
Nu știu cum percepeți dvs titlul dar omul după omega(sfârșit) e tragic.
Îmi rămâne următorul pasaj:
"... nu mai/scriu până/nu parcurg desculț foaia această/mistic de albă"
e platină în el.
Pe textul:
„după omega urmează omul" de Valeriu D.G. Barbu
Vă apreciez efortul și am încredere în erudiția dumneavoastră legată de modalitatea aceasta de exprimare de limită între literar (nonpoetică) și filosofic.
Succes.
Pe textul:
„Nu e târziu" de razvan rachieriu
umbră blândă a unui Dumnezeu terestru
din prima strofă par să închege restul discursului.
Deși prima strofă e scrisă pe tema morții-ecuație și alternanța de elemente cu care este comparată Dumnezeul terestru desface discursul devenind balamaua sensului.
Celelalte rânduri dezvoltă posibilități umane. Pentru mine e o poezie ciorchine Restul pot să citească și ceilalți au ce să învețe.
Pe textul:
„probabilități" de Daniela Luminita Teleoaca
(-): kenoză în subtitlu
(+): integralitatea textului deși unele imagini "sex cu un imens pui la rotisor": mă dezgustă.
Deci: poezia asta mă curentează și obsedează, e un cap de liric.
Pe textul:
„dezeuire" de Valeriu D.G. Barbu
RecomandatDezvoltarea antiteticá între păsările gândului și zborul peste câmpurile cu muselină cadrează atenția cititorului spre sine într-un dialog cu singurătatea dumneavoastră.
Cum altfel puteați să închideți decât cu imaginea celui pregătit să țină piept gândurilor
Și mai sunt multe altele neobservate.....
O plecăciune pentru un vis.
Pe textul:
„când ziua nu poate ieși din noapte" de Ottilia Ardeleanu
Înălțător
Rămâne efortul textului de a părăsi călimara.
Dialogul din partea 2 e reușit
Restul din partea mea e tăcere cu respect.
Pe textul:
„Textul albastru" de George Pașa
