Poezie
ostatică a lumilor de ieri
1 min lectură·
Mediu
N-ar trebui să-ți scriu,
dar recunosc,
sunt o ostatică a lumilor de ieri,
mint cu nerușinare
despre mine,
spunându-ți că aș mai putea iubi,
sunt nerostirea celor ce-am visat
să mi se-ntâmple-n viața asta,
poate,
nu știu decât să cad
și din căderi
nici cât din lovitură-mi aparține,
de fapt,
eu nici plăcerea nu cunosc,
exploziile acelea-Aleutine
și care,
de ar exista, ar ciurui
cadavrul meu pustiu și-nfricoșat,
sunt liberă,
(iar azi am înțeles că și căruntă)
ce naiba poți să faci
cu-atâta libertate
și văd strigoiul alb cărând un mort
și de atâta moarte,
lumina cum se-ncruntă.
023.134
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “ostatică a lumilor de ieri .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14076900/ostatica-a-lumilor-de-ieriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGsorin, mint cu nerusinare :)
0
spune în resturi. Libertate
și zadar pentru ce a fost
și dragostea s-a pierdut.
Tema se dezvoltă lent
trecutul și înțelepciunea
dragostea și efemerul
moartea și cadavrul viu.