Oancea Sorin

când a ieșit din ordinea tonului umanitatea și-a împuținat glasul cioburi din marele vas perfect din cutremurul ăsta multe victime rămase închise-n fragmente ispititoare s-au mistuit de tăcere

când credeam că îmi cresc aripi am aflat că mi-au fost împrumutate pentru a zbura lent prin tăcere pas cu pas printr' ale mele tonouri de revoluție în axa ego cu aripa dreaptă perpetu

zorii mi-au dat sentința a fost vis ca oricare încrezut poet de mână complexele mă hăituiau până-n oase ceilalți cum de înving temeinic ziceam vorbele inundând spațiul între noi aceleași

noi dar phoenixul e același îl servesc la bucată liberă nu există unu să-i știe gustul cearta pentru friptură viața fiecăruia în familie noi dar phoenixul e același în viața phoenicșilor

am un virus în mine sunt un virus care caută razele soarelui din fiecare gazdă casă primitoare pentru cer am un virus în mine crăpat cu fiecare rază din el mor fluturii galbeni de jale și

un țipăt prin zgomotul alb contur semn aflare a verbului a fi conjugat la acum aici prezent acoperit apoi de alt țipăt ca un morman peste durerea sfîșietoare din a fi conjugat la acolo

fără ideal, lipsit de frumusețe, indiferent împerechiați-mi antitetic ființa cu părerea doar veți reuși o nouă bălmăjeală academică doar doar am vrut să spun dar nu răsună bine identitatea

căutăm în spatele unui dumnezeu fals fața unui dumnezeu adevărat pe chipul implantat în carnea imaginii mele surprins că nimic din ce am văzut nu poate fi același cu imaginația fantasmă care mă

o trăim pe benzi desenate cu dialoguri mediocre dimineața e totdeauna un pat cearșaf alb potolit eroul singur sau ca o unduire sub pete albe scoate o bulă câteva desene mai încolo în care scrie

dragul meu delator mulțumesc pentru că exist te visez ca pe steaua polară în nopțile mele pierdut pe drum totdeauna încercând eșecul cu degetul îl mușc de mână să văd dacă mai respiră dacă

azi a fost prima zi când m-am întrebat ce caut eu pe aici pe lume aveam de mult răspunsurile dar în persona nu prea poetic ar fi să las o imagine sugestivă pentru semn narativ ar fi să pun o

Sticla plângea între tufe cu șuvoi sacadat în adânc căutând intrarea perfectă dintre glie și gând curba spre banca asfințitului unde pentru o seară amară ciocolata lumii se îndulcea până-n

era o dâră de lapte toți o iscodeam însetați se zicea că așa ne-am născut doar că nu puteam pricepe de ce ciocul roșu căzuse și laptele nu ne stropea nu semăna cu nicio mamă în plus după s-au

mitralierele au amuțit de mila atâtor morți când apăsau trăgacele soldații explodau în confeti țintele izbucneau în râs ne jucam cu mitraliere de plastic chicoteam pocnituri printre sfinți

:cred că sunt mecanism de ceas și tu ești quartz: Marillion cursiv fluviul galben de ficat fript cu vodcă indiferentă fumătoare devine litere unde-s martorii adică apropiații acolo e o pătură

Mă plimb ca un catarg ferit de naufragiul pe o insulă De jur împrejur lichidul purtător deschide câte-o furtună Șuvoaiele împroașcă valuri prea slabe pentru a mă rupe Mateloții sunt

Era o muzică săltată din coapse care ascultase măruntul și foșnetul vorbind despre serile aspre de oraș Curgea ca o soluție uleioasă dar bine hidratată printre argumentațiile obraznice dintre

Iubirea ca o grădină plină cu trandafiri albi roz roșii îmbujorați cărnoși unii cu țepi moi alții blânzi și cei mai mulți tari se uitau spre ochii mei spre fața mea spre frumusețea mea Eram aplecat

Ai să țipi rece cum e realitatea o să crezi că asta e singura opțiune Nu cred că ai văzut un chin în care să nu fie și dor curbat de opțiunile imposibile Ai să-ți tuni dezamăgirile cu

Azi am aflat furia din poezie, nu doar a folosi steril cuvintele astea precum vreun important (parcă poezia ar fi ceva important) ci a fi singurul cuvânt care închide sensul celorlalte. Eram

Spice albe ... ...părul la fel de uscat vals... în vâltoarea falezei ...inundată cu lumină sub norii ăia...epitalamuri ...ochii hoinarilor... spaimă chemată o parte haimanale mulți la

eul meu cade într-un bulgăre se rostogolește prin troiene crește devenind soclul perfect pentru a pune capul omului de zăpadă este tapetat ca de Rodin de copii pe stradă ca pe o burtă de

Am făcut pete albe de inimă Nu știu cine le-a predestinat Nu știu cum le-am împrumutat Nu știu dacă nu sunt mai frumoasă Chitara rece curăță chirurgical Craterele calde de bube vechi Pianul

Tulpina îi era dulce Glia se adăpa cu ploi Foșneau gâzele peste Furam mere proaspete Eram zglobii prin praf Venea iarna pe cer Stoluri de ciori Curtea era pustie Se ascundea prin pod Viață