Am fost expus

Încă un poem la graniţa dintre realitate şi vis, dintre luciditate şi alienare, dacă e să fac o paralelă la un poem scris de Ilie, pe care l-am comentat recent. Cauza este aceeaşi, poetizarea fiind o reacţie la contrastul dintre visul rupt din rai şi viaţa reală (una superficială, precum larma de cafenea), în care autorul se chiorăşte la raiul visat, fiind albit de grijile umbrelor. Poemul este, practic, o dublă expunere, rezultând, prin acţiunea asupra interiorităţii, un caracter dual. Una dintre faţete trezeşte frică până şi ierbii, lucru mărturisit, asumat. Dorinţa de bucurie, de înălţare, de eliberare, cu un subtil mesaj palimpsestic religios, este cea care trebuie să învingă moda acestui timp aţipit.

Mulțumesc dle Caragea pentru comentariul dumneavoastră atent care încearcă să atingă nuanțele poetice. E prea tulburător ecoul ce s-a liniștit în poezia asta.

într-un astfel de... ecou
ai reuşit să conturezi frumos şi sugestiv o stare,
iar tehnica reluării unor cuvinte, de această dată, oferă substanţă exprimării

mi-a plăcut!

Mulțumesc dle Stănică, acele reluări au ajutat apropierea de ecou, de povești.