Oana Popescu

nu credeam ca o sa zic vreodata asta dar de ce nu incerci cu rima? poate asa ai mai salva ceva si ai face textul asta cat de cat lizibil

structural este f ermetica poezia ta si inchiderea asta e un fel de neajuns in sensul ca matricea initiala primeste greu modificari de orice fel-taietura versului nu da suficienta tensiune textului pentru ca se limiteaza la un singur plan si stagneaza in viziunea asta unilaterala-nu surprinde, nu aduce nimic nou.
Ar mai fi de zis despre epitete,prea multe si ingramadite intr-un spatiu mic: curate, stralucitoare, pagana, suava- dispuse in versuri succesive.
imi place insa atmosfera asta apocaliptica asa, impunatoare chiar(si cu mici modificari de forma cred ca ar iesi un poem si mai bun).
cred ca este al doilea text pe care il citesc pe pagina ta(dar of nu crezi ca ar trebui sa ai si tu subiecte mai hazlii,preocupari si ganduri mai senine-poetic vorbind )
:)

Se cam dilueaza pe parcurs textul, pierde din forta.
As scoate inserturile dintre strofe si cele trei versuri din final-asta asa in mare pentru mai multa cursivitate(pentru ca eu o vad de fapt mult mai drastic \"taiata\"-fara strofa 2 sau in orice caz daca vrei neaparat sa o pastrezi fara comparatia din primele doua versuri si fara versurile astea:\"dincolo/nici măcar o zi/în care să te ascunzi..\" pentru ca aduc o nota de patetism(si nu cred ca e bine sa accentuezi predispozitiile \"obscure\" ale textului in aceasta directie) si sunt usor redundante. Ah si titlul cred ca ar trebui sa ramana \"Circuitul sentimentelor\"-simplu si sec, fara minunatia aia dintre ghilimele.

e foarte captivanta poezia si cum sa zic pana la un punct chiar impresionanta.
Are un ritm alert-un suflu care se sustine de la un capat la altul. Ce nu-mi place: metafora cu atingerea care se imbraca in frig si finalul strofei 2:\"nici
măcar tu nu aștepți la final nici măcar o groapă comună\", in rest e f reusita.

In schema asta minimalista ar putea iesi ceva super fain.

Uite o varianta: eu as transforma ultimul vers in titlu si as modifica taietura versurilor

-nu stiu cum e mai placut-


sa te trezesi si sa simti
urmele de cearceaf
pe spate
sa fii cearceaf si sa simti
carnea
pe cutele tale

sincer cred ca ar trebui sa abandonezi aceasta epopee-gen zona crepusculara chiar daca ea a ajuns la episodul 6 si sa iti incerci puterile cu ceva mai simplu-o poveste despre tine de exemplu sau nu stiu despre iubire poftim- ca tot e la moda, pe aici

in text sunt multe incoerente si exprimari greoaie, vetuste: \"era ravnitor de liniste\" si mai jos \"Repeta ecouri de păreri/să scape/de apăsătoarea tăcere\" apoi :\"când își strângea/mușchii abdominali/și proiecta în jur/fragmente de... conștiință\" mi-e si nu stiu cum sa intreb de ce or fi acolo punctele de suspensie,\"plăcutul chin\",\"neliniștea fericită\",\"apasatoarea tacere\" etc etc-ideea este ca textul pare o mare de franturi, de ganduri dispersate-dominate de un mecanism de inhibitie puternic care nu permite coagularea sub nicio forma.

cred ca textul merge datorita ironiei/autoironiei care functioneaza f bine aici si de altfel in toate textele care abordeaza \"teme mari\"(gen\"te iubesc\"). iti iese foarte bine vocea asta putin afectata. Eu as modifica cumva prima strofa e neclara,ca sa nu zic ilogica, in rest e fain.

Are dreptate adrian cand afirma ca sensibilitatea umana e intr-o permanenta schimbare si intr-adevar poezia moderna nu se mai face de ani buni cu metaforizari excesive si imagini ingenioase. Acum extractia senzatiilor provine din relatarea la rece,cumva detasata-accesul la emotie fiind relevat pur si simplu fara prea multe artificii. Nu este o chestiune de trend ci mai degraba de evolutie spirituala, sociala, o adecvare la timpul pe care il traim.

Si despre poezie vroiam sa spun ca mi-a placut, in special ultima strofa.

REACTIE DISPROPORTIONATA AGAIN
Aici nu discutam DESPRE MINE ci despre \"Minunata calatorie a lui emil prin gara de nord\"(sau asta incerc sa fac esuand lamentabil pt ca vb singura).Nu am nimic personal cu tine(nu fac parte din vreo conspiratie care vrea sa-ti demonteze textele cu orice pret-era doar o opinie peste care puteai trece cu usurinta fara atata dramatism).

-mi se pare exagerata si total nejustificata aceasta reactie a ta la un comentariu relativ benign. Si o sa mai spun un lucru(care probabil te va deranja din nou):diferenta intre referintele textelor noastre este ca eu pot schimba de ex titlul oricand iar structura si sensul poemului nu se modifica in niciun fel in schimb la tine tot textul mizeaza pe asta(deci ar fi imposibil sa modifici ceva pentru ca asa se intampla cand imaginarul se sprijina pe o fantezie scandinava).
Eu inteleg ce vrei tu sa transmiti in poem(as zice ca e chiar prea induiosator)dar nu este de ajuns-ar trebui sa ai receptivitate pt critica/sugestie(indiferent de la cine provine)pt ca acest lucru poate fi extrem de constructiv.

Iulia, Alex va salut
Versul cu postura minimalista va fi inlocuit imediat ce voi gasi o solutie pertinenta.

nu cuvintele din acelasi camp lexical sunt problema ci faptul ca atat ele/cat si modul in care sunt folosite este foarte previzibil,tern. In afara celor trei axe mentionate de mine mai sus nu avem nimic pe dedesubt-poate doar o sensibilitate sufocata/sufocanta(si asta confera un fel de debilitate poemului). In fine autoarea poate scrie cum doreste. Asta e doar o parere-nu o reteta de urmat.

e frumusel textul asta. imi place in special strofa 2(acolo cred ca se afla si miza poeziei-punctul forte).

Avem lampa-gaz-lumina, apoi lemne-trosnet-soba, povesti-viata-iubire. Cred ca genul asta de poezie poate sa functioneze numai pe forta imaginilor. Si ele ar trebui sa fie surprinzatoare sau in orice caz impactante, tulburatoare(ca sa nu dea senzatia ca citim ac si ac poezie de 1000 de ori)

florin, adrian va multumesc(si nu e doar un mod de a spune) chiar apreciez comentariile voastre)

imi place imaginea cu :\"stele de mare îngropate-n nisip și se mai vede acolo/
numa vârful munților colorat în alb și negru..\" si toata strofa 1( foarte reusita)

este nevoia de a condimenta acest text cu referinte culturale gen Selma Lagerlof asezate concluziv sau ca un fel de clue textual, cand se putea merge simplu si onest pe o relatare sterila(asa cum se intampla de fapt in strofele 2, 3 si 4-singurele care ar trebui sa ramana dpmdv). Iar finalul daca te hotarasti sa-l pastrezi(si n-am niciun dubiu ca asa vei face, ca altfel unde va mai fi schepsisul poemei) ar trebui macar sa nu mai contina inima aia aruncata in cutia milei pentru ca deja sintagma are efecte contrarii scopului initial(surplusul de emotie devine patetism si impovarare-desi uneori cartea patetismului este seducatoare, nu e cazul aici etc-cred ca stii lucrurile astea, nu le mai dezvolt acum).
imi pare rau daca am reluat vreo idee mentionata mai sus, n-am avut timp sa citesc comentariile celor dinaintea mea.

e mult mai fain ca textul anterior, cel recomandat.
Mai sunt si aici structuri care lasa de dorit(\"macelar astupat de carne/rautatea calaului/inecatii....pe tarm/\") dar per total imi place mai mult.

daca nu ar exista axul asta vicios :rana/bisturiu/sange -foarte facil, daca imaginile care se tot repeta si explica ac si ac lucru ar trece printr-o schimbare de sens la alt nivel atunci probabil ca am sta in fata unui text fascinant.

Iau un singur exemplu :

\"în ochii ei marea devenise un cal învelit de ape care aduce înecații la țărm. somnul părea o lamă de tăiat noaptea iar oamenii hmmm oamenii- păpuși fluide și reci. îi e ușor să colecționeze apoi răni să le lipească pe trup ca într-un clasor. și iubește bolboroseala aceea a sângelui străin pe propria carne.\"

aici:\"în ochii ei marea devenise un cal învelit de ape care aduce înecații la țărm\"- avem 4 cuvinte: ochii, marea, ape si inecatii care fac parte din acelasi registru vizual(umiditatea excesiva, metaforele apei etc).
apoi:\"somnul parea o lama de taiat noaptea\"- aceeasi poveste: arunci un termen(somnul) si apoi gasesti pentru a crea constructii cuvantul cel mai frecvent asociat(noaptea) cu generatorul sintagmei, in modul asta se formeaza cliseul.
mai departe: lama de taiat(desigur)asociata(cum altfel) cu rana, trup, sange, carne(totul foarte previzibil, foarte cuminte in sens rau).
Si tot asa...tot asa.. ai multe imagini(orice gen de estetica se sprijina pana la urma cred pe o tehnica solida). Si inclinatia suprarealista a poeziei tale nu este o scuza fiindca uite de exemplu cum scria G. Naum despre cam ac lucruri:

\"mana ta ca o perna plina cu apa
teribilele taceri care incep de la umeri
Dar nu ma tem de nimic pe aceste faleze
pleoapele mele mangaie scheletul tacut al caselor\"

Poezia are si parti frumoase strofa 2,3 si penultima. Eu atat as pastra.

are un limbaj mult prea doct pentru o poezie. In orice caz mie imi place cel mai mult partea 1 de unde as scoate ultimul vers al primei strofe, tipatul prelung si firescul ploii-exprimare mult prea pretentioasa. Imaginea cu statuia imi aminteste de o poezie a lui R. Bolano- Frantuzoaica. Mai departe in partea 2 si 3 ceva nu functioneaza, poate e ceva la nivel conceptual, poate folosirea termenilor eruditi cu care abordezi problematica sexuala lasa un sentiment de poezie didactica.