diptice ivănesciene

grindurile altui sol minor ultramarin siderurgii mai savante de-amăgiri cresc din albii reziduuri portocalíi tinichigii și-ascund aur scot din nisip altă ceară clocotește înc-o ceartă s-au umflat ard buricele și brațele lor mii făclii sfârâie timpu-i falit Și-n Viena Roméi strigă și-și înțeapă ciocurile le rânjesc fals cioclii străini te perpelești cât mai transpiri îți iei și-acum mototolite haine-n cearșaf uiți prosopul pielea mării-i bășicată ciori pe țărmul- crematoriu Julieto te-urmăresc monștrii-acelor filme retro trup din valuri de cinci metri saltă coama verde-albastră uite-i colo-s monștrii lor ei se-ajută-n banditisme vin și morții-n schi nautic vin s-aleagă pe-mpăratu’ ca stavrizii izbesc mutre cu-nspumate cozi prind aripi glasuri să nu li se-nfunde sărăturile-s inima lor firavă – rea scânteie în mucul de lumânare trei tineri sunt aduși pe țărm sorbiți întâi de adâncimi fără suflări netulburați parcă-i filmul “Lepădații vieții fără-o mare vină sau aleșii scufundării” e-va-cu-a- rea ieși Juli- eto-ajunge știu că n-ai vrea să-ți simți grea apa-n hulă grind și suflet să participi la depuneri destrămată printre alge verzi sau brune delfinilor parazitați în ureche afundarea ridicați-o peste măriri