poemul de la 2:27

poemul ce se scrie acum nu mă ține decât o oră și-apoi noaptea cade la zaruri 2:2 poartă-n casă poe edgar allan nu-i pe aici să ne vadă a trăit lângă un corb câteodată și pe lângă o moarte roșia montană e aprobată de oligarhia ce ne omoară iubită-mea face scutece nu doar din polar ci și din orice material impermeabil din fularul moale a ieșit un scutec veritabil se potrivește acestor versuri și timpuri ecologista logistică nerisipitoare m-aș înscrie doar la cei care apără verdele naturii de noile culori albastru și verde - cameleonul e-așa fără alte schimbări iar portocaliul a fost eliberat în sfârșit din robie poemul e scris cu răsuflările line ale fiicei din țarc și-ale soției din pat ieri mi-am făcut un tatuaj oranj și apoi cu roșu pe piept am scris sus de la dreapta spre stânga sara S a r a și sub ea tot până la inimă prenumele iubitei_una cu majuscule pentru că altceva nu contează după Dumnezeu aș vrea să joc împreună cu ele baschet aș vrea să o aud pe S a r a strigând coș când înscrie să mă bată la treizeci-cincizeci de puncte diferență ca să pornesc în cursa cea mai aleasă de mare și ultim conchistador cruciat eliberator de cuvinte unite timpul capătă spre dimineață altă culoare în insomnii inspirate adânc de nările altei stări și-altei stări conjugal-paternale inima mi se termină în litera L făcută de witheboard marker două culori foarte calde s-au contopit pe epidermă cu dragoste avem la dispoziție optsprezece nici măcar douăzeci și patru carate câte am dat cu iubita să ne facem verighete nu ne-am uitat la puritate ci să fim încleștați în două cercuri cercuri de aur atât de scump că nu poate fi estimat decât peste timp