O prind în neumblarea cu tălpile mirene
De mâna și de gâtul în albele desene
De plaga minunată a umărului stâng
O prind cum dimineața genunchile îi plâng.
Ea răvășită cade, tămăduind
El venea îmbrăcat în negru
Și oasele i se crucificau la amiază
Pe terasele unde prânzeam cu aplecări desuete
Spunându-mi dantelării roase între ceștile cu amor cuminte
Sau interzisa uitare
De mult mai departe muzicile râdeau
Și mâna lor cupidă se înfășura
Peste după-amiezile noastre hedoniste
Din care negre ceaiuri s-au înfruptat
Cu arome de paradis oriental.
Necontenit curgeau
Milu este simplă, fără accent grav sau ascuțit
Doar ca fetiță purtase o pălărie Karl Lagerfeld ce i-a subțiat nasul
Deja alifiile mirosind a case de modă își pierd efectul asupra ei
Acum e
Scutur copacul dintre noi.
El coboară dozele pentru călătorii și zâne
Ne lasă rigizi în rotație cranio-caudală, pergamentați.
În zonele declive țin niște cărți,
Tu scotocești în mansarda asta și
Ne picură amor din perfuziile hrănite de la sânul tău
Și rămânem în starea asta comatoasă a împerecherii până la trecerea prohibiției.
Era după 1929,
Reprezentări compulsorii ale feciorelor de
Femeile cu cearcăne de abur distilat
Pictate neglijent între eu și supraeu
Sâmbăta dimineață
Când vor fi trebuit să doarmă închise pe divan, dar ele
Sătule de situația incertă a
În mine se întrec diminețile executării, iar fuga lor trezește o autoliză de la mijloc în sus
-Îi spun terapeutului, dizolvat în pahar.-
Pipăi șanțul de spânzurare, desicat și tainic
Când te preschimbi în călătorul prozelor mele necitite
Ai un cufăr, capiteluri fără ornamente pentru baldachin și mi te așezi la tâmple înșirând minunile de vânzare
Ce mă înlocuiesc definitiv în
OC