Logodnă

Când te preschimbi în călătorul prozelor mele necitite

Ai un cufăr, capiteluri fără ornamente pentru baldachin și mi te așezi la tâmple înșirând minunile de vânzare

Ce mă înlocuiesc definitiv în portrete încetând să mă mai arunci

În ruliul tangajul nepăsării ca o corabie-femeie

Căreia îi deschizi pleoapele ca să picuri promisiuni

De moarte diafană,logodnă

A pielii pergamentată în atâtea îmbrățișări ce-și lasă lividitatea dovadă

Că noi am fost .

Oana Solike, 05.07.2004