Poezii

Și-a aruncat cerceii în bolul cu cereale colorate Avem o înțelegere asupra lipsei de (pre)judecăți Pluteau fluturii alburii cu burțile desfăcute prosecturii Cântece din perioada despărțirii

OCOana Popescu - Cârlova

0

3

Nu te condamn. Că ai murit devreme dimineață Fără să vezi cum grima se scurgea În holul de spital recidiva-n albeață Iubirea mea cu ochi de acadea. Și nu te osândesc la preumblare Pe tărgi din

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

După întâlnirea cu D-na Woolf Te simți sfârșit în râul suicidului tardiv Cu pietre și gravuri în buzunarele mantoului. Ne invităm la ceaiuri în colonii Și dantelele noastre agreabile Apretate

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Era o risipă de rugăciuni și crini parfumați artificial Eu urma să nu mă mai scol Îmi înmuiasem definitiv aripile în sentința judecătorească a repatrierii Cineva hotărâse pentru mine schimbarea

OCOana Popescu - Cârlova

0

2

Se aude somnul micșorându-se între cei doi El întotdeauna poet de avangardă Dormind pe băncile din episodul-pilot al iubirii Ea sunt eu ce-mi travestesc anul de proveniență a depresiilor Într-o

OCOana Popescu - Cârlova

0

2

Și totuși caleștile se întorc din Paris fără metrese De unde o să mai iau una ca tine Îndoliată subversiv în părțile moi Te invitasem în somnul de după-amiază Numai atunci momentul este

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Femeile cu cearcăne de abur distilat Pictate neglijent între eu și supraeu Sâmbăta dimineață Când vor fi trebuit să doarmă închise pe divan, dar ele Sătule de situația incertă a

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Să nu te miri când o să aleg stația ta de metrou, iubito Pentru demostrația sinuciderii perfecte A saltului de la șapte dimineața Mă săturasem de semnat condica unei prezențe false În

OCOana Popescu - Cârlova

0

5

Milu este simplă, fără accent grav sau ascuțit Doar ca fetiță purtase o pălărie Karl Lagerfeld ce i-a subțiat nasul Deja alifiile mirosind a case de modă își pierd efectul asupra ei Acum e

OCOana Popescu - Cârlova

0

5

Iar ne tăceam tăcerile ritualic -Dezgolește-ți grima Înveșmântați pentru defilarea lividităților declive Peste pântec și suflete-cadavre Îmbrățișări halucinogene în patul autist de la etaj Acolo

OCOana Popescu - Cârlova

0

1

El venea îmbrăcat în negru Și oasele i se crucificau la amiază Pe terasele unde prânzeam cu aplecări desuete Spunându-mi dantelării roase între ceștile cu amor cuminte Sau interzisa uitare

OCOana Popescu - Cârlova

0

2

Pe cine am apropiat mâinii mele S-a zidit biserică, poartă sau crâng Pe un țărm cunoscut tălpilor de femeie, Stăpânit de preotul cu o bizară credință În reîntoarceri, reîntâlniri și amor

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Eu visez fluturi Lacuri negre în care se scufundă Imenșii fluturi misionari Zbătându-se sub aripile ude Grele și ucigașe aripi. La început a fost lacul Fluturii mari, de colecție Au adormit

OCOana Popescu - Cârlova

0

5

Eu scriu un poem ideal Târziu aprind lampa-n sicrie Pe scări e miros de spital O ceață albastră să fie. Întinsă-n salonul oval De mult îl încep și-l tot las Apare ca bietul Nerval Iubite,

OCOana Popescu - Cârlova

0

3

Când te preschimbi în călătorul prozelor mele necitite Ai un cufăr, capiteluri fără ornamente pentru baldachin și mi te așezi la tâmple înșirând minunile de vânzare Ce mă înlocuiesc definitiv în

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Spune-mi curtezană! când te lipești de fluturiicrin ai trăsurii ce îmi duce resturi umane coapsa mea spre groapa comună Aici prostituatele poartă fantezii deșirate la poalele celor 11 minute și un

OCOana Popescu - Cârlova

0

2

Când mi-am înmuiat piciorul în lichidul acela cu gust de neființă pe care tu îl chemi la orice cădere din paharele arsenic neștiut de nimeni al gurii ce eu destăinui unui fum de crack umplându-mi

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Atâția fulgi ți-ai prins la coapsă Fazanii toți stau scurși de vlagă Lângă sertarul cu minunile carnale Venite spre târziul nopții, prin vedenii Sau vagi impulsuri onaniste Grădini cu șolduri

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Așează-mi sânii în ordinea nemiruită a stranelor Și fă o liturghie cu recviem ultimei noastre spovedanii (citește ore de dragoste) Când ți-ai lăsat fricile împleticite în plasa Ciorapilor mei

OCOana Popescu - Cârlova

0

6

Trage o linie pe frunza aceasta de mai Copiază-mi talpa, traheea, șoldul, sufletul, adormirea Curajului de-a te iubi copil Desen cu umbre urcând spre mine învață-le să moară subit, Nu cer

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

De mult mai departe muzicile râdeau Și mâna lor cupidă se înfășura Peste după-amiezile noastre hedoniste Din care negre ceaiuri s-au înfruptat Cu arome de paradis oriental. Necontenit curgeau

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

O prind în neumblarea cu tălpile mirene De mâna și de gâtul în albele desene De plaga minunată a umărului stâng O prind cum dimineața genunchile îi plâng. Ea răvășită cade, tămăduind

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Ne picură amor din perfuziile hrănite de la sânul tău Și rămânem în starea asta comatoasă a împerecherii până la trecerea prohibiției. Era după 1929, Reprezentări compulsorii ale feciorelor de

OCOana Popescu - Cârlova

0

1

Ma-ntind intre umbrelele-metrese De paza vesnic pentru ploi si vise Stau dreapta decorand intreaga masa Dospind intr-o tacere tot mai deasa A faldurilor albe si dantele Armonios vad chipul meu

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Scutur copacul dintre noi. El coboară dozele pentru călătorii și zâne Ne lasă rigizi în rotație cranio-caudală, pergamentați. În zonele declive țin niște cărți, Tu scotocești în mansarda asta și

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Eu sunt talpa lui Dumnezeu Neumblata in pacat Neatinsa de pamant. Hai sa construim regatele lui Morrison O

OCOana Popescu - Cârlova

0

2

Saloanele muzicienilor-femei sunt pline Ca altadata isi ating genunchii intre ele, apoi degetele Se prelungesc anormal peste instrumentele placerilor mezine Graindu-si in game

OCOana Popescu - Cârlova

0

0

Daca tu poti, ridica-ma Mainile imi cresc deznadajduite Dintr-o radacina ce nu o cunosc Aproape de suflet, sau imaginea lui rasturnata

OCOana Popescu - Cârlova

0

1