Desert cu tuberoze

Și totuși caleștile se întorc din Paris fără metrese

De unde o să mai iau una ca tine

Îndoliată subversiv în părțile moi

Te invitasem în somnul de după-amiază

Numai atunci momentul este potrivit

Suspendării caligrafice pe o copertă celebră

Doar tu îmi amintești că sunt femeie

Nici nu mai cunosc culoarea naturală a pielii mele

Se schimbă la fiecare împerechere a versurilor

Aveai rădăcinile în alt poem cu văluri

În unghii ți se oglindesc icoane gotice, o catedrală

Depresiile noastre miros neîncăpător a tuberoză

Ar trebui să fii interzisă în timpul războiului

La desert te dezbraci de toate petalele

Ce-ți cresc natural la încheieturi și la gleznă

Ne așezam una lângă alta reflectarea sinelui ascuns

Între prima zi a venirii tale în caleașcă

Și zvonurile senzuale din săptămâna udă

Cum ți-ai fi spălat brațele în apa nemiruită

De unde o să mai iau una ca tine

Toate bolile se prelungesc prin casă cu răsuflarea ta

Nu lăsai să fii atinsă decât de mine

Și ne răsuceam dantela peste pulpele violet pudrate

Când nu mai știai cine sunt, nici eu nu mai cunoșteam culoarea veritabilă a trupului meu

De fecioară ce o țin doar în jurnal presată

Că altfel ar simți supraomenesc a răsfăț de-mi parfumează și acum

Cronologica trezire a după-amiezelor lângă tine

Cadână singură în haremul meu neînceput de Islamabad

Þi se nasc fără grijă cerceii de copilă urdu din lobul urechii necredincioase

De unde o să mai iau una ca tine

Secătuisem Parisul să știi

Alinei jee

Oana Solike, 16.09.2004