Mediu
În mine se întrec diminețile executării, iar fuga lor trezește o autoliză de la mijloc în sus
-Îi spun terapeutului, dizolvat în pahar.-
Pipăi șanțul de spânzurare, desicat și tainic îndrăgostit
Mă pregătesc pentru reacțiile de probabilitate târzii, când salonul de prosectură vibrează în roșu magenta
Îmi pun rochia . El îi desface cavitățile îngrijorat de lichide
Nu poartă mască ! E ridicol , sir ! Vâslește în mine, orificiile respiră până la supunere.
Ne este frig degeaba.
06.05.2004, Oana Solike
013659
0
cred ca imi place la nebunie! pe bune. Indiferenta bolii, indiferenta corpului la boala, indiferenta mortii, indiferenta corpului la moarte. Superb, dupa o dimineata mohorata chiar mi-am ridicat moralul citind un text bun pe site. Imi pare rau, nu am nivel ca sa-ti ofer o stea, dar daca as fi putut, fii sigura ca ar fi deja langa titlu. Poate ca totusi se trezeste cineva si infinge o steluta binemeritata. Si parca as vedea textul ca poezie, nu ca personale.
Cu respect, Martin