Oana Popescu - Cârlova

III Acum sângerează plantele cu alchimii brodate de concubine ce au trecut peste noi, printre noi cei împreună murind zadarnic, eu vreau să-ți hrănesc aripile somnambule plămânul salubru al

Să nu te miri când o să aleg stația ta de metrou, iubito Pentru demostrația sinuciderii perfecte A saltului de la șapte dimineața Mă săturasem de semnat condica unei prezențe false În

Atâția fulgi ți-ai prins la coapsă Fazanii toți stau scurși de vlagă Lângă sertarul cu minunile carnale Venite spre târziul nopții, prin vedenii Sau vagi impulsuri onaniste Grădini cu șolduri

Și totuși caleștile se întorc din Paris fără metrese De unde o să mai iau una ca tine Îndoliată subversiv în părțile moi Te invitasem în somnul de după-amiază Numai atunci momentul este

I Agnus dei se aude, ar fi prins în buchetele reci ale pântecului tău, nelămurită litanie, eu vreau să-ți dorm fantezia femeilor multicolore, numite Alma sau Meda, caligrafiezi cu sfârcul un

Iar ne tăceam tăcerile ritualic -Dezgolește-ți grima Înveșmântați pentru defilarea lividităților declive Peste pântec și suflete-cadavre Îmbrățișări halucinogene în patul autist de la etaj Acolo

Daca tu poti, ridica-ma Mainile imi cresc deznadajduite Dintr-o radacina ce nu o cunosc Aproape de suflet, sau imaginea lui rasturnata

Saloanele muzicienilor-femei sunt pline Ca altadata isi ating genunchii intre ele, apoi degetele Se prelungesc anormal peste instrumentele placerilor mezine Graindu-si in game

E ca și când închei un proces-verbal de predare-primire cu obiect determinat nefungibil dar consumptibil sufletul meu își clonează poziția umilinței de fiecare dată când trenul trece prin stația

Eu sunt talpa lui Dumnezeu Neumblata in pacat Neatinsa de pamant. Hai sa construim regatele lui Morrison O

Și-a aruncat cerceii în bolul cu cereale colorate Avem o înțelegere asupra lipsei de (pre)judecăți Pluteau fluturii alburii cu burțile desfăcute prosecturii Cântece din perioada despărțirii

Așează-mi sânii în ordinea nemiruită a stranelor Și fă o liturghie cu recviem ultimei noastre spovedanii (citește ore de dragoste) Când ți-ai lăsat fricile împleticite în plasa Ciorapilor mei

Era o risipă de rugăciuni și crini parfumați artificial Eu urma să nu mă mai scol Îmi înmuiasem definitiv aripile în sentința judecătorească a repatrierii Cineva hotărâse pentru mine schimbarea

Când mi-am înmuiat piciorul în lichidul acela cu gust de neființă pe care tu îl chemi la orice cădere din paharele arsenic neștiut de nimeni al gurii ce eu destăinui unui fum de crack umplându-mi

Eu scriu un poem ideal Târziu aprind lampa-n sicrie Pe scări e miros de spital O ceață albastră să fie. Întinsă-n salonul oval De mult îl încep și-l tot las Apare ca bietul Nerval Iubite,

Eu visez fluturi Lacuri negre în care se scufundă Imenșii fluturi misionari Zbătându-se sub aripile ude Grele și ucigașe aripi. La început a fost lacul Fluturii mari, de colecție Au adormit

După întâlnirea cu D-na Woolf Te simți sfârșit în râul suicidului tardiv Cu pietre și gravuri în buzunarele mantoului. Ne invităm la ceaiuri în colonii Și dantelele noastre agreabile Apretate

Spune-mi curtezană! când te lipești de fluturiicrin ai trăsurii ce îmi duce resturi umane coapsa mea spre groapa comună Aici prostituatele poartă fantezii deșirate la poalele celor 11 minute și un

Pe cine am apropiat mâinii mele S-a zidit biserică, poartă sau crâng Pe un țărm cunoscut tălpilor de femeie, Stăpânit de preotul cu o bizară credință În reîntoarceri, reîntâlniri și amor

Trage o linie pe frunza aceasta de mai Copiază-mi talpa, traheea, șoldul, sufletul, adormirea Curajului de-a te iubi copil Desen cu umbre urcând spre mine învață-le să moară subit, Nu cer

Ma-ntind intre umbrelele-metrese De paza vesnic pentru ploi si vise Stau dreapta decorand intreaga masa Dospind intr-o tacere tot mai deasa A faldurilor albe si dantele Armonios vad chipul meu

O femeie decorativa, in jacheta alba de serviciu, langa ficusul ce ii cerseste afectiunea. Nu isi aduce aminte sa-l fi udat in ultima saptamana. A fost o saptamana grea pentru amandoi. Se

Nu te condamn. Că ai murit devreme dimineață Fără să vezi cum grima se scurgea În holul de spital recidiva-n albeață Iubirea mea cu ochi de acadea. Și nu te osândesc la preumblare Pe tărgi din

Se aude somnul micșorându-se între cei doi El întotdeauna poet de avangardă Dormind pe băncile din episodul-pilot al iubirii Ea sunt eu ce-mi travestesc anul de proveniență a depresiilor Într-o