O prind în neumblarea cu tălpile mirene
De mâna și de gâtul în albele desene
De plaga minunată a umărului stâng
O prind cum dimineața genunchile îi plâng.
Ea răvășită cade, tămăduind
Ne picură amor din perfuziile hrănite de la sânul tău
Și rămânem în starea asta comatoasă a împerecherii până la trecerea prohibiției.
Era după 1929,
Reprezentări compulsorii ale feciorelor de
Ma-ntind intre umbrelele-metrese
De paza vesnic pentru ploi si vise
Stau dreapta decorand intreaga masa
Dospind intr-o tacere tot mai deasa
A faldurilor albe si dantele
Armonios vad chipul meu
Scutur copacul dintre noi.
El coboară dozele pentru călătorii și zâne
Ne lasă rigizi în rotație cranio-caudală, pergamentați.
În zonele declive țin niște cărți,
Tu scotocești în mansarda asta și
În mine se întrec diminețile executării, iar fuga lor trezește o autoliză de la mijloc în sus
-Îi spun terapeutului, dizolvat în pahar.-
Pipăi șanțul de spânzurare, desicat și tainic
O femeie decorativa, in jacheta alba de serviciu, langa ficusul ce ii cerseste afectiunea. Nu isi aduce aminte sa-l fi udat in ultima saptamana. A fost o saptamana grea pentru amandoi. Se
Saloanele muzicienilor-femei sunt pline
Ca altadata isi ating genunchii intre ele, apoi degetele
Se prelungesc anormal peste instrumentele placerilor mezine
Graindu-si in game
OC