Nuta Craciun

Ce să spun? Textele astea puerile ca însăși viața
uneori, au ele acolo un loc al lor special în sufletul meu complex de poetă.:)
Oricum ar fi, sunt recunoscătoare de semn, toate cele bune!

Da! Asta cred că era.
Mulțumiri, cu drag pentru semn!
Să-ți fie noaptea cu pace!

tare bucuroasă de semnul tău luminos, mulțumiri!!
O să mai văd, oricum multumesc de sugestie.
Adevărul este că mai mereu modific după ce postez, odată trimis un text, îl văd altfel. Sunt constientă că uneori tocmai sentimentul sufocă poezia, iar aici exact asta am încercat să evit.
Oricum sunt versuri încă sub lupa exercițiului de aceea voiam să le văd cu ochii voștri și mă bucur de orice semn sau sfat primesc.
Seară cu bucurii și pace, dragă Iulia!

În primul rând vreau să îți spun că mă simt onorată pentru cuvintele tale, și eu te citesc constant și-ți admir profunzimea versurilor.
Recunosc că de multe ori suprapun planuri, nu respect întotdeauna alternanța timpurilor, toate îmi vin unele peste altele, e un cumul de stări începând de la un dialog interior pe care încerc să-l prelungesc în afara mea... și poate mă simt uneori nepermis de liberă în poezie, fără să-mi doresc să sfidez cu ceva acuratețea limbii române.
Consider că poezia în general, e o fantezie a noastră (nu neapărat o realitate), că ea se adresează imaginației și e nevoie (poate) să citim cu sufletul nu cu mintea, care e mai analitică.
"La poezie, oricât ne-ar mira, e preferabil să se ajungă cu inima, cu simțirea nu doar cu mintea.", citez din memorie, nu mai știu cine a zis.
Îmi asum deci posibilele incoerențe și-ți multumesc pentru sugestii, deși, vezi tu, referitor la ”mâna fără sânge”, eu o voiam ca argument al înstrăinării... ”atingerea nu poate sugera prezenţa sângelui”, spui tu, dar acea ipotetică atingere, poate sugera absența sângelui, și de acolo răceala. Știu că e o aberație să-ți comentezi propria poezie, căci ea se simte sau nu.
Mulțumiri încă o dată, Ionut Caragea, pentru citire și pentru că te-ai oprit și mi-ai lăsat o părere, sunt recunoscătoare și te asigur de preșuirea mea!

mă bucur că se vede! :)
Mulțumesc de trecere și semn!

să știi că întotdeauna a contat pentru mine opinia ta și mereu am simțit că îmi tălmăcești cuvintele într-un mod aparte și că surprinzi mereu mai ales "nespusul", și asta mi-a adus mereu multă bucurie.
Mi-ar fi plăcut să te exprimi și cu privire la conținut, țin mult la părerea.
Mulțumesc pentru timpul tău lângă aceste cuvinte, toate cele bune!

Oare cum să explic ceea ce nu se explică? Și cum să nu zic nimic când mi-ai lăsat un comentariu de cititor atât de atent și implicat? Deci, "apa lunii" pur și simplu îmi place cum sună, îi simt curgerea. Visul din dulapul vechi, pentru mine are semnificația lui, nu am simțit nevoia să spun mai mult. Și nu mă refer strict la logică, în poezie recunosc că mă cam îndepărtez de aceea logică matematică și mă bazez mai mult pe imaginație. Simt că poezia se adresează imaginației noastre și atunci levitez și privesc în urmă, (de obicei scriu privind în urmă), retrăiesc încă o dată ceea ce la vremea respectivă nu am putut trăi și nici vedea lucrurile mai în profunzimea lor. Știu că nu aș trăi altfel dacă m-aș putea întoarce și fizic acolo, dar îmi place să simt emoțiile pure ale acelui timp, atunci când totul trecea mai întâi prin inimă și încerc să le redau.
Și, da, ai intuit bine, în viziunea mea imaginea e completă așa cum e, unele expresii folosite, pentru mine au farmecul lor așa cum sunt, mi-e greu să citesc cu ochii altuia și să simt cu altă inimă, dar înțeleg că așa cum am scris, textul meu probabil nu ajunge la fel de ușor la cititor. E nevoie doar să simți, nu să analizezi (neapărat), zic și eu, dar o să cântăresc și o să încerc să revin acolo unde simt că pot schimba ceva, știu că tot ce îmi spui este cu bună intenție și înspre binele meu. De fapt chiar mă interesează cum ajung cuvintele mele la cel care citește, altfel de ce aș posta aici? Și venind de la tine, mă onorează că îți faci timp să-mi lași o părere. Mulțumesc încă o dată, felicitări pentru lansare!!

recunoscătoare semnelor voastre.
Să ne auzim cu bine, zi răcoroasă să aveți! :)

da, e o diferență de ton și poate și de emoție in strofa a doua,
în legătură cu versul final, am lăsat accentul pe o simțire reală și
am ieșit puțin din poezie, dar mi-a făcut bine acea destăinuire.
de multe ori oscilez intre spus și nespus și în final hotărăște starea de moment

vă mulțumesc frumos!

mulțumiri pentru semn și pentru sugestie,
să ne auzim cu bine!

cândva dragostea chiar putea fi o tăcere, acum ne asurzește zgomotul ...
Mulțumesc mult pentru lumină, să aveți sănătate și inspirație mereu!

pentru semnul lăsat și pentru salutul călduros!
La poezie parcă aș lăsa finalul așa scurt, dar aș mai adânci puțin albia sângelui părăsit, mai văd.
Toate bune, cu drag!

mulțumesc pentru popas și pentru cuvintele care mi-au recunoscut atât de frumos starea!
Salutări cu drag!

da, ai dreptate. Îți mulțumesc de semn și de vigilență!
Toate gândurile bune, inspirație și spor!

recunoscătoare semnelelor tale, mulțumiri!!

S-a transmis trunchiat, iertare, a mai rămas ceva... sunt cu telefonul și nu văd bine pagina.
Uneori mă mai joc cu amintirile... de fapt în ultimul timp, recunosc, mă întorc des acolo într-un trecut care păstrează o bună parte din trăirile mele curate, pe care îmi place să le scot la lumină.
Sărbători cu Lumină!

Textul ăsta e așa în amintirea cuiva care îmi spunea "Ana".

mulțumesc mult de semn!
Toate cele bune!

pentru semnul luminos. Am scris acest text ca simplu exercițiu de luciditate, cu detașare, conștientă fiind că totul este o repetiție, vine și pleacă fără putință de schimbare.
Cu prețuire!

Mulțumesc mult de interpretare și de semnul lăsat,
seară cu bine!