în aerul liber al după-amiezii

Sunteţi unul dintre autorii mei preferaţi de pe Agonia, graţie sensibilităţii de care daţi dovată în poezie, dar şi a figurilor de stil pe care le abordaţi şi a substraturilor ideatice. Totuşi, în acest poem am o nedumerire.

În primul rând, folosiţi timpul prezent aici: "statuia ta de aer
mă privește din toate părțile", urmat de "a devenit". Cred că era mai indicat imperfectul la prima acţiune: mă privea/ a devenit.

Şi acel "fără sânge" mi se pare în plus. Atingerea nu poate sugera prezenţa sângelui decât dacă ar exista o scurgere, o rană deschisă. Ori, toată mâna este un spaţiu mult prea mare în comparaţie cu mărimea unei răni. Cred că este suficientă flacăra rece, iar dacă vreţi să insistaţi pe ideea sângelui, să intzroduceţi o rană în context: m-ai atins cu rana ta fără sânge / ca o flacără rece / în aerul liber al după-amiezii.

Mult succes!

În primul rând vreau să îți spun că mă simt onorată pentru cuvintele tale, și eu te citesc constant și-ți admir profunzimea versurilor.
Recunosc că de multe ori suprapun planuri, nu respect întotdeauna alternanța timpurilor, toate îmi vin unele peste altele, e un cumul de stări începând de la un dialog interior pe care încerc să-l prelungesc în afara mea... și poate mă simt uneori nepermis de liberă în poezie, fără să-mi doresc să sfidez cu ceva acuratețea limbii române.
Consider că poezia în general, e o fantezie a noastră (nu neapărat o realitate), că ea se adresează imaginației și e nevoie (poate) să citim cu sufletul nu cu mintea, care e mai analitică.
"La poezie, oricât ne-ar mira, e preferabil să se ajungă cu inima, cu simțirea nu doar cu mintea.", citez din memorie, nu mai știu cine a zis.
Îmi asum deci posibilele incoerențe și-ți multumesc pentru sugestii, deși, vezi tu, referitor la ”mâna fără sânge”, eu o voiam ca argument al înstrăinării... ”atingerea nu poate sugera prezenţa sângelui”, spui tu, dar acea ipotetică atingere, poate sugera absența sângelui, și de acolo răceala. Știu că e o aberație să-ți comentezi propria poezie, căci ea se simte sau nu.
Mulțumiri încă o dată, Ionut Caragea, pentru citire și pentru că te-ai oprit și mi-ai lăsat o părere, sunt recunoscătoare și te asigur de preșuirea mea!

tare bucuroasă de semnul tău luminos, mulțumiri!!
O să mai văd, oricum multumesc de sugestie.
Adevărul este că mai mereu modific după ce postez, odată trimis un text, îl văd altfel. Sunt constientă că uneori tocmai sentimentul sufocă poezia, iar aici exact asta am încercat să evit.
Oricum sunt versuri încă sub lupa exercițiului de aceea voiam să le văd cu ochii voștri și mă bucur de orice semn sau sfat primesc.
Seară cu bucurii și pace, dragă Iulia!

din mijloc de praf și vânt

și aș lega versul 4 și de versul 3, este acolo o construcție (ingabament, cred că e) care
merită accentuată

zic că e bine

Da! Asta cred că era.
Mulțumiri, cu drag pentru semn!
Să-ți fie noaptea cu pace!