tu și aerul trist al cuvintelor

stare de spirit! Un râu cu meandre, vijelios și viu era dragostea, croindu-și defileu adânc, nu era valea secată cu piatră și nisip alb de acum.

Da, un poem foarte bun, merită toată atenția noastră. Cristina, apropo, te așteptăm, și pe tine, cu poezii și haiku noi. E bine ca autorii foarte buni de pe site, să se reîntoarcă... Ne este dor tuturor de poeziile tale bune...

Nuța, scuze pentru intervenția în plus, dar alfel nu ”dau” de Cristina-Monica Moldoveanu...

Vă salut pe amândouă poetele, foarte călduros!

mulțumesc pentru popas și pentru cuvintele care mi-au recunoscut atât de frumos starea!
Salutări cu drag!

pentru semnul lăsat și pentru salutul călduros!
La poezie parcă aș lăsa finalul așa scurt, dar aș mai adânci puțin albia sângelui părăsit, mai văd.
Toate bune, cu drag!

cândva dragostea chiar putea fi o tăcere, acum ne asurzește zgomotul ...
Mulțumesc mult pentru lumină, să aveți sănătate și inspirație mereu!