Nuta Craciun

toate de dragoste ne calatoresc intr-o noapte
cand stelele coboara anume...
tot de iubire ne nastem pana la capat, de cand am prins radacini avem nevoie si de un sfarsit, am putea darui un cuvant in schimbul mainilor noastre unite in dragoste...
cate nopti innecate-n stele, au fost, vor mai fi,
dar cate inimi ar putea reda asta atat de frumos?
de fiecare data, tu imi aduci seninul atat de aproape
drag Anana

atatea lucruri s-au intamplat fara mine
si nici absenta n-am fost doar dusa... prin lume
acum m-am intors de dragul cuvintelor tale, a acelor cuvinte care gasesc intotdeauna tonul firesc,
te admir si invidiez pentru asta,
tu stii sau ar trebui sa sti, ca nu ma pricep f. bine la cuvinte, ele uneori chiar nu vreau sa se rosteasca si cad inauntru meu, asa pierd intotdeauna cele mai frumoase cuvinte...
iar despre arta scrierii ce as putea spune eu, poate doar o parere de... trecator, consumator
cert este ca parca ti-ai pierdut intentionat sau nu, din
acele cuvinte care dadeau bine sufletului, mie imi placeau si stiu ca numai mie, dar lumea reala nu doar cea a sentimentelor, devine mai interesanta prin abordarea unei alte teme, mai in acord
imi place viteza din secolul vitezei, secole care \"trec totusi al naibii de greu\", ca si mileniile de altfel, si iarasi ne trezim prunci batrani, la capatul unei lumi care din plictiseala ar putea pleca...
o fi bine, o fi rau?
finalul lasa o deschiderea, care imi place mult
drag Anana

Vali, iubirea mea, toata, a ramas undeva in spatiul muntelui, a izvorului din copilarie, la vatra, desi suna arhaic nu am vrut sa evit ...
tu zici ca ea poate merge mai departe?
dac-as putea prinde capatul lumii, stii ce as face?
as intoarce trecutul, as renunta la viitor mi-as fauri
un prezent din trecutul meu ajustat pe alocuri, de ajustari e nevoie pentru a-mi putea intra in noua
mea existenta, si l-as trai din nou...
da, recunosc mi-e teama de viitor e prea multa incertitudine, doar in trecut gasesc lucruri dragi ...
multumesc ca ai atins aceleasi secunde cu mine
drag Anana

cum sa-ti explic ca mi-a cazut poemul tau?
sunt unele lucruri care ajung la sufletul nostru pur si simplu, asa ca un fulg suav, matasos...
poemul tau poarta fulgi, iar dincolo tu scrutezi cu ochiul fin colturile, il rotunjesti pentru a se mula perfect pe orice suflet... vezi, eu mai cred ca poemele sunt balsam pentru sufletele noastre
frumoase versuri si cu substanta :
\"nu te opri
in miez de intrebare
calutii mei de mare
au sigur un raspuns
pentru a ta confuza
si tranie mirare
in Atlantida
oarba
si stranie
ce-n tine
a patruns...\"
un taram necunoscut purtam fiecare inauntru, el poate fi un refugiu uneori cand clipele de langa noi, dor...
iar cararea inspre trecut si la mine e batatorita, m-am regasit in poemul tau, mi-am regasit si vise si amintiri si dragoste si-ti multumesc
cu drag Anana

cand spui neant spui nemarginire, infinit, univers, iar cand acesta canta in femei (posibil ca nu in toate, esti de acord, nu?) deja inseamna un mister in plus atribuit femeii, care merita (de cele mai multe ori) toate acestea...
vezi tu Lory mai toata lumea ar zice, ca aceste lucruri ar putea parea , zic ar putea parea depasite, eu te asigur ca nu cred asta, a scrie despre lucruri realmente simple, este mai mare arta poate, decat a anagrama cuvinte a caror sens se pierde, se poate pierde, in cuvinte puse doar sa umpla un spatiu, sa creeze cat mai multa confuzie, ca asta ar putea da bine...
voiam sa spun ca imi plac versurile tale simple fara a fi desuete, cu acel ceva clasic care dupa mine e pacat ca nu se mai poarta poarta
te citesc Lory, iti marturisesc ca atunci cand deschid internetul, iti caut intai versurile tale pentru a-mi face introducerea in lectura, apoi trec la altele
cu mult drag Anana

licurici

copilaria nu dispare niciodata din noi,
amintirile sunt ziduri deasupra unui timp
care se repeta, mereu,
aceasta zi Lucia, are nostalgia unui trecut intors
la fereastra... ma bucur ca ai regasit amintiri pierdute
cu drag Anana

Octav

pietrele pot fi uneori bolovani, urcati pe panta zilei
intr-o munca de Sisif...
multumesc de interceptare, ma bucur ca a ajuns un mesaj
la tine
drag Anana

zambetul - o portiune de har pe care-o porti frumos,
tablou cu mai mult scoici, dar si cu povesti neterminate despre anotimpuri de creta, mainile cresc nevazute, uneori seamana doar cu niste maini, alteori aduc furtuna sau ocean leagan acasa
dar povestea se spune mereu, cineva invata despre copilarie din exact o mie de cuvinte...
frumos, asa cum te stiam
drag Anana

ma bucur ca ti-a placut tabloul cu cantec...
aceasta clipa mare cat o singuratate, cu ochi lungi,
este un cadou de despartire de fapt...
iti multumesc ca te-ai oprit din nou la mine
cu drag Anana

foarte frumoase imagini cu cer, ochiul lor se deschide sfios in sufletul cititorului, colorand, luminand...
mi-a placut in special:
\"Sus pe colina in dimineata proaspata, limpede, rece.
In vale, deasupra orasului mai staruie, fisie subtire, aburul viselor.\" un peisaj pe care-l vad...
deasemeni:
\"Gura de foc pe buza unui nor, soarele sufla in naiul luminii\"

Anana

mi-ar placea sa pot spune cele mai frumoase cuvinte,
dar cele mai frumoase cuvinte s-au spus...
m-am invartit de multe ori pe poemul tau si de fiecare data mi-a placut tot mai mult,
am retinut ca si cadou pentru suflet:
\" nu plang
doar soarele
nu va mai rasari peste luturi
ca mai-nainte\"
Anana

Octav
multumesc, bafta si tie, si nu uita: intinde mainile si incearca sa atingi cerul, eu am incercat si se poate...
drag Anana

Dana

e numai vina cuvintelor prea sfioase, ca daca s-ar lasa rostite, cerul ar ramane la locul lui...
stii ca ma bucur de trecerea ta? te mai astept
cu drag Anana

mi se pare interesant poemul tau, dar o parere, daca imi permiti: de ce ai optat neaparat pentru rima?
intreb, nu crezi ca s-ar fi scris mai firesc fara, curgand liber,... pe alocuri se simte fortarea , sunt idei care ar fi curs mai bine liber, parerea mea
imi place \"alunecarea umbrei peste umbra\",
\"defilarea pe fruntea noastra a propriului vis purtat\",
si mai sunt cateva imagini...
la fel ideea finalului
drag Anana

nu e tarziu florin, multumesc de vizita,
si-apoi tu stii ca usa e mereu deschisa, trebuie doar alungi pasarea ce-a atipit in singuratatea mea, s-o ademenesti cu seminte de dor rostogolit, poate uita cantecul trist, poate marginea acestei clipe se inchide
cu zambetul nostru pe buze :)...
drag Anana

nu stiu exact de cate ori am citit poemul tau, stiu doar ca nu ma-ndur sa plec, povestile deltei se nasc ca-ntr-o iesle , un Isus pe ape justifica sensul vaslei, trecutul iti trece prin fata ochilor fluturand o batista, reintoarcerea pe \"asfalt\" iti ramane in gat ca o realitate nepotrivita...
\"mana cuvintelor\" te atinge mereu, de e delta, asfalt, sau orice alt loc de pe pamant
felicitari! cu drag Anana

nu este un poem cu pretentii, este cantecul unei stari asa cum ai vazut si tu...si cred ca cel mai mult mi-a placut si mie tot ochii ei lungi...
iti multumesc de trecerea ta, intotdeauna cuvintele tale inseamna au insemnat mult pentru mine
drag Anana

Moni
singuratatea unui cantec trist se simte mai acut,
muzica te patrunde cu brate reci...dar poate nu e neaparat o forma de nefericire, poate este doar un alt drum vorba ta ma maguleste ca ti-ai amintit poezia chineza
cu drag Anana

Ela
zborul interior cand aripile uita inaltarea, iar cantecul se prelinge trist din ochi mari de pasare...
este singura imagine pe care o pot vedea azi
ma bucura trecerea ta, deasemenea ca te-ai regasit in unele versuri...
am reusit sa-mi postezi poza, iti multumesc mult
drag Anana

cantecul singuratatii nu-l mai vreau, doar daca ai ceva mai vesel... daca l-ai prins o sa te molipsesti, si o sa vezi tu... nu e prea placut
multumesc iulian, din acest colt trist de duminica
Anana

magda

nu stiu de ce, dar sunt convinsa ca tu stii foarte bine ce e cu aceste cuvinte care raman nerostite, care stau fara capat intre doua inimi... am cateodata puterea de ale prinde... prea departe insa tot nu ajung, efortul de a cobori cerul este de cele mai multe ori imposibil...
iti multumesc de cuvinte
drag Anana

Costin

ai dreptate in sensul ca... da, cred ca o puteam spune mai bine, cuvintele imi joaca renghi si asa, dar la 40 de grade...
multumesc de sugestii (am tinut cont), si de trecerea ta
galanta
drag Anana

Lory

tu reusesti sa aduci cerul mai aproape?
eu ma tot straduiesc sa fac pod in cer pentru intoarcerea cuvintelor, dar nu prea reusesc...
multumesc de adierea ce mi-o aduci
drag anana

licurici

multumesc de zambete, am observat ca si cuvintelele tale pot urca uneori in stele, pot trai departe din prea multa sfiosenie sau ... neintamplare
drag Anana

Acuma spune-mi cum sa inteleg eu tacerea, ca a tacea e cu mai multe ... tu simti tacerea in sensul ca nu simti nimic?
Si dac-ai vorbit de nuci, se poate potrivi si ca nuca-n perete, textul meu, evident...
Dar daca ma gandesc mai bine, la ora asta nu se pot spune rautati, ochiul care vede tot doarme... ramane cel care cauta caldura, tacerea poate...
multumesc Sorin esti pentru prima data la mine,
te mai astept ... cu nuci verzi
Anana