Nuta Craciun

Felicitari pentru revista si mult succes in tot ce faceti voi acolo frumos!
ma onoreaza prezenta cu traduceri din lirica spaniola, iti multumesc Ioan Barb!

Frumoase texte a avut acest concurs!! imi pare rau ca am pierdut startul, scrisesem ceva dar cand sa trimit am constatat ca expirase timpul de postare :(
Felicitari tuturor! Felicitari Ana Urma și Carmen Sorescu!

cei care nu se mai intorc, vor trai mereu in amintirea noastra, apun undeva in noi... multumesc de semn, Razvan!

da, bune sugestii, imi prind bine, va multumesc!
am eliminat "iarna" si din titlu, parca suna mai bine.

imagini create dupa o logica proprie, logica „bunului plac”, ( cred ca-l citez aici pe Matei Visniec), imagini care creaza o lume proprie si care te ajuta cumva sa muti cat mai departe propriile tale limite, ramanand fidela doar acelui sentiment care „timbrează emoții”.
cred ca ai putea scurta versul acela lung, (zic) :)

la inceput te supui legilor ei apoi inveti sa-ti impui propriile legi.
un poem care adanceste realul, care il despica cu luciditate pana la al patrulea fir, finalul cu impact puternic.

m-am impiedicat un pic de "alto" caruia m-am tot straduit sa-i aflu rostul... in final rostul poemului cred ca este la locul lui, chiar mai mult el curge printre albiile unor lumi "inegal de rotunde"(frumos)construind un univers particular prin imagini frumos conturate si create cu talent si naturalete:

"căruțe cu mere veneau de la munte
ca niște felinare galbene împărțind întuneric
îmi oblojeam mâinile roșii la plită
fără să știu că în palmele acestea
zăpada sădise lumi de alabastru
inegal de rotunde"

luminez cu incredere un poem care de altfel are lumina lui proprie!

- o revista care promoveaza constant valorile, intr-o frumoasa forma grafica si de o deosebita tinuta literara - cea mai buna revista de cultura a judetului Hunedoara!
felicitari, Ioan Barb!

au fost poezii bune in concurs, desi evident intotdeauna vor exista carcoteli si viziuni contrare.
pentru mine a fost un bun exercitiu, realmente mi-au placut textele si mi-a facut placere sa le citesc ... ca sa le pot puncta corect am citit pe indelete timp de o saptamana, in fiecare zi... am facut notite, am comparat si la final am trimis votul, care a fost chiar foarte aproape de votul general care a stabilit castigatorii!
personal cred ca e mai eficient votul publicului, al colegilor de scris, decat al unui juriu profesionist, exact pe motivul implicarii personale, asa cum spunea Eugenia, a fost un bun „test” ca sa putem vedea limpede unde ne situam fiecare... si vorbind despre sinceritate si obiectivitate, afirm ca nu mi-as fi notat textul meu ( nr. 7 ) cu o nota care sa-l situeze aici, ci un pic mai jos... asa ca multumesc celor care m-au votat, nu m-am asteptat :)
la concursul anterior m-am situat undeva pe locul 26, si cel putin in opinia mea, cred ca am avut un text mai bun... in fine, nu asta e important, poate nu am apreciat eu corect si m-am partinit un pic la primul concurs la care am participat :)
mi-a placut poemul domnului Neculai Lunca, nu a fost preferatul meu desi am apreciat manierismul si versificarea impecabila a textului, eu am notat cu nota cea mai mare textul 37. „Golire de timp” - Maria Elena Chindea, si deasemenea cu incantare am descoperit textele: 11- „Curara” - Carmen Sorescu , 20- „mai mult de rușine” - Ioan Postolache Doljești 22 - „a murit unchiul Bill”- Enea Gela si 23 – „Silabe orfane” - Mihaela Roxana Boboc.

cred ca moartea nu va veni niciodata ca un oaspete!:)
dar daca poetul simte asta, inseamna ca e impacat bine de tot cu viata lui si pregatit sa-si urmeze drumul mai departe, dincolo de ea, constient fiind de propriile himere.
poemul "se misca in ritmul unor batai de inima", dar in camera copilariei nu se mai poate intra, doar de iubit se poate iubi indiferent de anotimp...

mi-a placut poemul acesta cu starea lui de sfasiere, cu asprimea sentimentelor, cu peretii plini de poze ce substituie locul oamenilor, desi o oarecare "lipsa" anunta sfarsitul, pune amprenta pe suflet cu toata stradania de a ignora si de a umple acel loc gol...
un pic incoerent in sensul ca, daca incepe cu: "nu mai simt de mult lipsa oamenilor", sfarsitul suna cumva contradictoriu: "lipsa ta este sfarsitul..."
o succesiune de stari care penduleaza intre poli opusi, dar poate pe asta se mizeaza, pe acea realitate de toate zilele care rasuceste un adevar pe toate partile...

cu ganduri bune!

va multumesc de semnul de citire, de observatii si de vigilenta.
am adaugat "i"-ul pierdut, am rectificat linistea si am mai diminuat putin "platitudinea" aceea, pasarea insa ramane tot "impecabila", mi-e prea draga asa cum e, de fapt nu e nici pe departe o pasare comuna, e chiar impecabila si nu pentru ca ar avea pantofii lustruiti... :)
dar e de bine si daca place macar un vers, va asigur de tot respectul meu!

despre cumintenia textului imi asum inconvenientele, recunosc ca la mine furtunile se poarta mai mult pe dinauntru si poate nu e tocmai bine, desi "uniforma de mort" imi parea ca suna destul de apropiat furtunii din interior :)
adevarul este ca nu sunt o rebela in cautare de figuri dure, epatante, nu asa ma eliberez, mai mult o rebela (caci asta sunt), in cautare de aplanari a starilor mele interioare, caut solutii pentru furtuna din interior si pe cat posibil incerc sa inchei in ton optimist, sau sa las deschis un drum pe care nu tin neaparat sa-l marchez cu insemnele mele ...
ma bucur ca ai rezonat la ultimele versuri, acolo am lasat o parte buna din mine, acolo in ruga aceea curata si subtire, acolo m-am abandonat, acolo m-am reintalnit cu copilul din mine care mereu stie cum sa ma impace...
ma onoreaza semnul, iti multumesc de atentia cu care m-ai citit si m-ai simtit, felicitari pentru reusita, iti meriti locul!!

in culorile toamnei din noi, cautand mereu pretexte pentru a zambi, cu toata platitudinea, cu toate singuratatile fidele care te privesc din uniformele lor stramte ... multumesc de semn si de interpretare, Razvan!

mi-a placut provocarea, mi-au placut textele din concurs, multumesc tuturor celor care mi-au apreciat versurile, o singura nedumerire as avea, desi nu cer explicatii nimanui, doar ma intreb (retoric) si-atat: cum poate acelasi text sa fie votat cu nota 2 si nota 10 ? cred ca e singurul "2" din concurs, evident ma refer la textul meu, nr. 4.

notele mele sunt :

1- 7.80
2– 6.50
3– 9
5 – 8.20
6 – 7
7 – 8
8 – 8.50
9 – 9
10 – 6
11 – 8
12 – 7
13 – 8.80
14 – 5.50
15 – 9
16 – 8.20
17 – 7.80
18 – 6
19 – 7.20
20 – 5.20
21 – 5
22 – 9.20
23 – 6.50
24 – 5
25 – 9.50
26 – 7.80
27 – 7.20
28 – 7.50
29 – 8
30 – 6
31 – 6.20
32 – 5.80
33 – 9
34 – 8.50
35 – 7.50
36 – 8
37 – 7.20
38 – 7.60
39 – 8
40 – 5.20
41 – 8.50
43 – 6.50
44 – 9
45 – 6
46 – 8.20

a fost o zi fericita atunci, eram la mare si totul avea culoarea linistii ... m-am asezat la o terasa, am cerut o cafea si am scris... ma bucur ca place poezioara asta albastra ca marea, care s-a scris singura, eu doar probeam zambete si ma lasam pe mana luminii :)

am citit cam jumatate din texte, nu pot mai mult sa asimilez acum, ma rezerv pentru zilele care urmeaza, e bine ca e timp suficient de citit si de recitit... prevad o foarte dificila detasare si o foarte buna competitie literara!!
succes tuturor!!

proza sau poezie, e o bucata de simtire omeneasca scrisa cu mult mestesug, intr-o incercare reusita de a recupera frumosul din urat si de a-l ridica pe un piedestal, deasupra frigului, a foamei si a lehamitei de viata...
mi-a placut limbajul elegant, elevat, ironia bine dozata, un text curgator si captivant in candoarea cu care face sa straluceasca un portret,(al EI) mai abitir ca o stea intr-o noapte, (epoca) de cosmar.
luminez sa se vada de departe!

mi-a placut poemul, frumoasa imaginea cu intrebarile care cresc pana ne depasesc, e aici o joaca frumoasa a imaginatiei; in bobul de strugure strivit vad cumva daruirea de sine a poetului pana la sacrificiu, ceea ce e de admirat intr-o lume care e obisnuita sa "construiasca" fara pic de daruire... poate fara primul vers (zic).

de data asta indica doar partea de miazazi a lucrurilor, doar partea lor insorita; din fericire, mai sunt zile cand orice ai face zambetul se tine dupa tine scai :)
multumesc de trecere si de semn!