Poezie
cerul din colivie
1 min lectură·
Mediu
prea îmi iau viața în tragic mi-am zis
mai bine merg desculță prin iarbă
să-mi simt iar rădăcinile aproape
cred ca soarele are și el rădăcini
uneori ne îmbrățișăm în taină pe sub pământ
seara aud vocea lui cum se tânguie înainte
de a fi înghițită de beznă îi fac loc în mine iar el
se cuibărește ca-ntr-o scorbură
când plec să mă plimb nu mă iau cu mine
mă las acasă
fac curățenie mătur norii ud florile binelui
le țin închise într-o colivie
de mult nu mai am pasăre a zburat cu cerul meu cu tot
nu văd mlaștina doar nuferii albi plutind deasupra
toate în mine tac așa cum tac norii
când privesc fără rost din înaltul cerului
și trec
mă plimb și zâmbesc ca la fotograf
vreau să arăt fericită
de fapt fericirea e doar un detaliu adăugat buzelor -
gândesc apoi îngenunchez
mă rog să dăinuie imaginea asta cu zâmbetul și atunci
când eu n-o să mai fiu
să rămână după mine o imagine vie
dincolo de cea moartă
o imagine fără gânduri
verific dacă cerul e la locul lui
apoi calc cu demnitate pământul
greierul roșu din mine a început să cânte
067.773
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 197
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “cerul din colivie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14092850/cerul-din-colivieComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un poem plin de sensibilitate și jocuri imagistice reușite. Cred că la strofa a doua nu Soarele ar fi trebuit să aibă rădăcini, ci umbrele. Iar apoi se putea făcea continuarea cu vocea Soarelui.. Oricum, felicitări.
0
Nu prea m-a atras titlul si nici acum, dupa lectura textului, nu cred ca se potriveste. Insa, e genul acela de text care te cucereste treptat, ca o mancare care iti dai seama ca iti place pe masura ce o consumi. Transmiti o stare credibila, autentica. Fireste, am si ridicat spranceana pe alocuri, dar pe ansamblu e ceva viu aici, sau mai degraba un mort care continua sa traiasca.
Felicitari!
Felicitari!
0
0
de steluta, de receptare si de sinceritate. poemul nu e perfect, stiu asta, dar imi place asa cum e cu stangaciile si sinceritatea momentului, il simt al meu si-l simt viu ... desi cred ca o sa revin la el sa mai tai din patetisme :)daca-mi permiti o sa imprumut titlul tau: "cerul din colivie", iti multumesc inca o data, conteaza mult parerea ta!
0
Mă bucur că ți-a plăcut sugestia mea. Șade bine textului, zic eu.
0
nu am vazut comentariul tau, imi cer scuze... poemul asa l-am simtit si asa l-am regizat, acel "soare cu radacini" e un soare statornic, "pe picioarele lui" :) desigur ca se putea merge si spre alte directii, e ca un joc de-a fericirea...
incantata de trecerea si de semnul tau, spor si succes in toate, iti doresc!
incantata de trecerea si de semnul tau, spor si succes in toate, iti doresc!
0
