nici tu nu vrei să fii om fără umbră

''Umbra'' e ca o aură întunecată ce învăluie omul, îl însoțește prin călătoria vieții, și la care apelează când realitatea îl împovărează, umbra este ''dependentă'' de om, căci omul își așază în umbră tainele, secretele, prejudecățile și defulările, pentru a nu fi văzute de ceilalți.
Îmi place cum se întinde ''umbra'' poemului, e o umbră specială în spatele căreia se mișcă poetul.

imi place cum ii spui umbrei "femeia trista", frumoasa definitie!
vers bogat, inspirat si inedit... mi-a placut poemul in intregime, sunt fascinante imaginile cu umbra care se tine scai si de care nici nu vrei sa scapi, acea fascinatie a cuvintelor simple care se stiu rosti;
finalul inchide poemul intr-o sentinta pe care ti-o dai singur, incerci cumva imposibilul dar accepti ca partea intunecata, are rostul ei in echilibru.
un semn luminos pentru partea acea intunecata! :)

razvan, doamna Nuta, multumiri...

p.s.
steluta e un placut refugiu din cotidian...
multumiri!