NCNuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
Orastie - Hunedoara
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Frumos a ajuns la tine mesajul meu, multumesc de cuvinte!
Primavara cu bucurii!
Primavara cu bucurii!
Pe textul:
„frigul de la șase dimineața " de Nuta Craciun
0 suflu
ContextIncantata de semn, l-am gasit tarziu dar tare m-a bucurat.
Cam greu sa rezonezi la un poem de idei, cam declarativ, se intampla doar daca asa cum spui, rezonezi prin trairi similare la ceea ce ai citit. Eu m-am cam fastacit, recunosc, cand am citit despre intratul "pe varfuri", e frumos si generos comentariul tau. Despre amintiri, mai ales cand traiesti condensat si mori mai in fiecare zi... ele cred ca devin "curate", pentru ca le recreezi si le cureti cu fiecare zi, cu fiecare om pe care il salvezi sau alaturi de care mori.
Cam greu sa rezonezi la un poem de idei, cam declarativ, se intampla doar daca asa cum spui, rezonezi prin trairi similare la ceea ce ai citit. Eu m-am cam fastacit, recunosc, cand am citit despre intratul "pe varfuri", e frumos si generos comentariul tau. Despre amintiri, mai ales cand traiesti condensat si mori mai in fiecare zi... ele cred ca devin "curate", pentru ca le recreezi si le cureti cu fiecare zi, cu fiecare om pe care il salvezi sau alaturi de care mori.
Pe textul:
„***" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextRazvan, cam asta incercam sa sugerez si eu... dar uite ca am o salvare acolo la final :)
de fapt poemul este despre acel "chin", asa cum ii zici tu, caci pe cele bune le traiesc de nu-mi ajunge timpul, iar de cele care ma chinuie ma eliberez, scriindu-le.
de fapt poemul este despre acel "chin", asa cum ii zici tu, caci pe cele bune le traiesc de nu-mi ajunge timpul, iar de cele care ma chinuie ma eliberez, scriindu-le.
Pe textul:
„o arhitectură a insomniei " de Nuta Craciun
0 suflu
ContextSa fim cea mai buna versiune a noastră poate nu e utopie. Si daca ma gandesc bine, nici celelalte nu sunt chiar utopii, sunt doar lucruri normale intr-o lume anormala, unde normalitatea începe sa devină atat de rară încât începem să ne obisnuim sa trăim fără ea.
Pe textul:
„***" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextE un poem viu acest "golem" cu oameni de hartie, cu imagini inedite si cu bune incursiuni in lumea reala a tainelor.
Mi-a placut discursul metaforic degajat, confesiv si starea lui de libertate.
Luminez cu incredere sa se vada de departe.
Mi-a placut discursul metaforic degajat, confesiv si starea lui de libertate.
Luminez cu incredere sa se vada de departe.
Pe textul:
„golem" de Constantin Rupa
0 suflu
Contextnu mint oamenii. Si am atatea argumente (metaforice) in sprijinul acestei afirmatii :) "isi creaza doar o realitate in care cred."
Dar o sa-l continui, acum il vad mai bine si cred ca mai e nevoie de ceva acolo...
Multumesc de semn.
Dar o sa-l continui, acum il vad mai bine si cred ca mai e nevoie de ceva acolo...
Multumesc de semn.
Pe textul:
„oamenii nu mint" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextMulțumesc mult, Răzvan !!
Pe textul:
„o femeie care știe că va îmbătrâni singură" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextda, cred ca pot renunta la prima strofa care e prea explicita. Multumesc de semn, ma ajuta!
Pe textul:
„hărțile rare ale nopții" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextca esti mereu atent la iubirile mele pierdute prin lume in care oglinda nu e un refugiu, ea e cea care asculta si iarta, caci avem nevoie de destainuri...
Pe textul:
„hărțile rare ale nopții" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextLeonard Ancuta!
Am scos prima strofa, dupa ce m-am straduit sa o "subtiez" cumva si nu ma puteam debarasa de obsesia cu "prima dragoste", care da, imi parea importanta si bine punctata acolo... dar inteleg ca asa curge mai bine, caci scrisul pe langa faptul ca e un mijloc de exprimare cu exigentele si regulile lui, e chiar realitatea noastra de fiecare zi, cu golgotele si catargele lui de speranta, care ne imprumuta uneori aripi pentru a ne ridica deasupra pustiului...
Am scos prima strofa, dupa ce m-am straduit sa o "subtiez" cumva si nu ma puteam debarasa de obsesia cu "prima dragoste", care da, imi parea importanta si bine punctata acolo... dar inteleg ca asa curge mai bine, caci scrisul pe langa faptul ca e un mijloc de exprimare cu exigentele si regulile lui, e chiar realitatea noastra de fiecare zi, cu golgotele si catargele lui de speranta, care ne imprumuta uneori aripi pentru a ne ridica deasupra pustiului...
Pe textul:
„cuvintelor tale nu le mai cresc aripi" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextMa bucur de semn. Adevarul este ca nu sunt o rebela in cautare de figuri dure, epatante, mai mult o rebela (caci asta sunt), in cautare de aplanari a starilor mele interioare.
Si ma bucur ca ai rezonat la ultimele versuri, nu stiu de ce mereu am avut impresia ca un final reusit, poate salva cumva de la frivol, ca poti atinge simplitatea, in sensul în care aceasta inseamnă nu vocabular minimal, plin de truisme, ci accentul bine pus pe gand si pe cuvant.
Iti multumesc de atentia cu care m-ai citit, ai dreptate cu prima strofa, cam directa alternanta cu lumea reala, cam prea declarativ, o sa renunt la ea.
Si ma bucur ca ai rezonat la ultimele versuri, nu stiu de ce mereu am avut impresia ca un final reusit, poate salva cumva de la frivol, ca poti atinge simplitatea, in sensul în care aceasta inseamnă nu vocabular minimal, plin de truisme, ci accentul bine pus pe gand si pe cuvant.
Iti multumesc de atentia cu care m-ai citit, ai dreptate cu prima strofa, cam directa alternanta cu lumea reala, cam prea declarativ, o sa renunt la ea.
Pe textul:
„cuvintelor tale nu le mai cresc aripi" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextscrise intr-o revelatie de culori ale unui eu personal atat de sensibil. Am remarcat puterea de "rememorare" intr-o atmosfera curata, unde sufletul se dezbraca de metafore epatante si imprumuta vesminte surprinzatoare care cuceresc prin rostirea lor revelatoare.
"...e boala asta, maică, spunea, de parcă ar fi vorbit de vreo prietenă care n-avea treabă pe-acasă și venea s-o încurce într-a ei," e aici o forta exprimata atat de simplu si de sincer ca dezarmeaza. Cu drag las un semn luminos!
"...e boala asta, maică, spunea, de parcă ar fi vorbit de vreo prietenă care n-avea treabă pe-acasă și venea s-o încurce într-a ei," e aici o forta exprimata atat de simplu si de sincer ca dezarmeaza. Cu drag las un semn luminos!
Pe textul:
„bunica" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextpentru semnul tău care tare m-a bucurat. E doar un gând din această "primăvară ratată," doar atât cât să nu uit...si pentru care îmi asum vina. :)
Pe textul:
„ploua mărunt " de Nuta Craciun
0 suflu
Contextcu respect pentru cuvintele frumoase. Uneori singuratatea ne tine de urat mai bine decat o face chiar umbra noastra, linistea ne aminteste ca suntem trecatori si parca ne sfinteste cumva, iar ranile... da, sunt arcade ale luminii careia ne inchinam, unele canta pana ce visul prinde radacini si ne recunoaste. Recunoscatoare si eu semnului tau de lectura.
Pe textul:
„înviere" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextCata maretie are stilul clasic si cata lumina in unele spatii launtrice! Frumoase imagini cu rime perfecte si curgere din iubire in iubire. Un pic schioapata primul vers al strofei a doua, si e si un dezacord gramatical acolo, merita revazut.
Pe textul:
„Lăuntricele spații" de Cristian Petru Balan
0 suflu
Contextcum se deseneaza zilele, fiecare cu sufletul ei, cu gandurile ei ridicate deasupra unei unei realitati care te strange, cu sentimentele care sunt asfinturi, pendule intre ziduri inalte.
O buna portretizare in schita, poezia are o muzica proprie, o muzica trista dar care vibreaza de optimism si perseverenta printr-un final deschis.
O buna portretizare in schita, poezia are o muzica proprie, o muzica trista dar care vibreaza de optimism si perseverenta printr-un final deschis.
Pe textul:
„Desen imposibil" de Alina Maria Ivan
0 suflu
ContextA atinge simplitatea, în sensul în care aceasta înseamnă accentul pus pe acel gând de iubire și pe cuvânt, o așa manieră, încât să existe și o rezonanță a cuvintelor și o intensitate a lor potrivită dar si un fior care sa te ridice un pic de la pamant...ființa și creația se împletesc încât ajung să treacă una în cealaltă, o iubire pana la adorare transforma umanul in divin, chipul uman ia forma iubirii, ia forma "bisericii", cand spui "doamne" te inchini si templului care ai devenit tu iubind, si "icoanei" de langa tine pe care ai iubit-o in fiecare noapte. Un poem ca o istorie a omului biruit de iubire.
Mi-a placut ca de altfel tot ce scrii, felicitari!
Mi-a placut ca de altfel tot ce scrii, felicitari!
Pe textul:
„icoana" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextBune imagini metaforice rupte dintr-o realitate simtita pana la os, tablouri autentice: "păstrez distanța cuvenită/față de umbra mea/îmi pun mănuși când te mângâi/de parcă aș culege urzici"... Poezie de actualitate stringenta, unde primavara se traieste cu manusi si la distanta, o primavara care ascunde un "adevar nerostit" dar cu un final de izbanda... "fuga" departe de o "neliniste inspaimantatoare", e forta, firul acela de speranta care leaga viata de viata!
mi-a placut!
mi-a placut!
Pe textul:
„primăvară" de Goea Maria Daniela
0 suflu
Context