Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@constantin-rupaCR
Constantin Rupa
@constantin-rupa
Poezie

golem

1 min lectură·
Mediu
fac oameni de hârtie după chipul și asemănarea mea
le dau drumul pe stradă îi întâlnesc triști nebăgați
în seamă aidoma homeless-ului care doarme în scara
blocului acoperit de cartoane format academic b5
întreaga lui viață încape într-o pungă de plastic uite-o
cum zboară luată de vânt unii spun că e mirele lui chagall
alții că e zeul agățat de firele de troleu cineva spune
un pater noster și reazemă cuvintele ca o scară de cer
zeul coboară și abia atunci vedem că pe frunte are scris
cuvântul emet nu îmi mai rămâne decât să îl întreb
precum kabbaliștii în clipele lor de angoasă cât mai rezistă
cuvântul acesta pe fruntea unui golem deja un e a fost șters
042258
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
119
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Constantin Rupa. “golem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rupa/poezie/14151086/golem

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Să înlocuim „poarta dinspre neant” cu un câmp indestructibil pentru ca vacuitățile, nimicul și nimicniciile din el să nu pătrundă intruziv și sinistru în ființial.
0
@carmen-sorescuCS
Distincție acordată
Carmen Sorescu
Spre deosbire de alții nu ai folosit humă, argilă ci doar hârtie, tot e bine, ți-a ieșit ceva interesant.
Realitatea zboară prin aer ca o pungă de plastic, îmi place foarte mult, mai ales că plasticul nu e biodegradabil, la fel și realitatea :); și nu doar atât, per total poemul e bine legat și are sclipire, am să-i dau și eu din partea mea. Stea.
0
@nuta-craciunNC
Distincție acordată
Nuta Craciun
E un poem viu acest "golem" cu oameni de hartie, cu imagini inedite si cu bune incursiuni in lumea reala a tainelor.
Mi-a placut discursul metaforic degajat, confesiv si starea lui de libertate.
Luminez cu incredere sa se vada de departe.
0
@constantin-rupaCR
Constantin Rupa
că citesc atent poezia celor care se încumetă să pună o stea pe fruntea acestor hypopeme și încerc să înțeleg resortul, dar mai ales motivația lor. M-am bucurat de metaforele, uneori geniale, ale lui Carmen Sorescu, ca și de apetența pentru arhitectonica indicibilului mister din poezia semnată Nuta Crăciun. Aș vrea să cred că spre intersecția celor două drumuri mă îndrept și eu...
0