Poezie
ada kaleh
1 min lectură·
Mediu
în doniţi asinii aduc în cetate
chipul profetului oglindit în bunar
suie pe dunăre miroz de fanar
covoare-nflorate în murmur surate
plutesc pe cerul de-opal
an după an în dulce alean
răsună în inimi sfântul ezan
spre mecca se-ntoarce și vântul
și iarba și frunza și gândul
uitate cărări din înaltul quran
cutreieră fără liman
unde e drumul unde-i tărâmul
saraiul în care ne-așteaptă
fecioare cu trup de șerpoaică
ș-o mie și una de nopți de huzur
barcazul ne desprinde de mal
prin fum de hașiș valul derviș
cu luna pe frunte cu barba vâlvoi
se-afundă în ape trupul strigoi
zvon de mărgele rotite-n tesbih
e tot ce rămâne din noi
021181
0
Dar prozodia este bună și îmi merge la suflet iar unde este suflet este și Dumnezeu!