cineva cânta în locul meu

Am reținut acest final ușor de fredonat în drum spre casă:
\"cineva cânta în locul meu dinspre toamnă
înspre inimă\"

am observat ca practici si tu tehnica lansarii unui poem, pentru a-l vedea
cu ochii celorlalti, ca apoi sa revii privindu-l detasat...
cam asta fac si eu, imi pare ca in pagina ii observ mai bine imperfectiunile,
iar pararile celor ce ma citesc conteaza bineinteles in masura in care ma
identific cu ele, deasemenea lipsa parerilor inseamna la fel, ca nu am reusit sa
transmit nimic... asta e, e de muncit...
ma bucur de trecerea ta, iar daca ai retinut ceva, e bine :)

nuta

Versurile scrise de tine sunt trăite și retrăite cu intensitatea cu care le scrii. Tu trăiește materia cuvântului, simplitatea reușește să spună mult mai multe decât cuvintelel metaforizate. Cuvintele se trezesc uneori la o nouă chemare, poate la o nouă poezie, e ceea ce descopăr eu la poemele tale mereu altele, mereu alta, de fapt ăsta e rolul poetului să aducă noul din vechi ( ma refer la folosirea cuvântului) Citind poemul tău simți cum ți se uimple sufletul de o nouă senzație ca o sevă puternică, fiindcă în poem palpită glasul cuvântului care vibrează.

Realitări:
o insomnie creștea alei pârguite
eram legată de burta toamnei

Aș înlocui cuvântul căruță, e parcă ieșit din context, dar decizia îți aparține!

parca nu-i univers destul pentru a trai pana unde putem ajunge cu inchipuirea, vorbele tale mi-au asezat la loc de cinste sufletul (cel care scrie), celalalt asteapta de o viata sa vina odata primavara:)

multumesc de comentariu, “caruta” cu zgomote era azi noapte pe frecventa cu mine, astazi parca suna aiurea, astazi parca totul suna aiurea…

anana

Ba mie caruta ta mi se pare o imagine pitoreasca, extrem de sugestiva si in ton cu restul poeziei.

Cu drag,
Laura

draga mea Laura, iti multumesc de trecere si de parere,
imi las deci zgomotele mai departe in caruta:)
ma bucur ca esti bine, nu te-am auzit de mult...

cu drag
nuta