cel mai frumos idol nu există

\"pictez linistea, ochiul ce se crede viu vede dincolo de clatinarea lumii\"- superba imagine si, daca pictezi si in realitate, te invit sa expui alaturi de lucrarile mele, intr-un viitor apropiat, vernisajul va avea loc la Bucuresti si va fi un eveniment cultural in care poezia, muzica, pictura, dansul..se vor impleti. mai trec. multumesc.

= Anana,
E un text reusit, nu prea am inteles totul, recunosc, dar cred ca l-am trait, asa cum marturisesti si tu:
\"cand mi-e frig printre stele
calatoresc cu inima\". Eu ma gandeam la ochiul interior care scruteaza in sine, dincolo de sine, in lucruri sau dincolo de ele, dar ochiul acesta numai \"se credea viu\". Aici nu mi-e prea clar... Voi mai medita. Cu bine!

Poezia este frumoasa. versurile induc starea de liniste, interiorul se deschide sa transforme ceva in jur, lumina se vede aici in sensul de curatare a intunericului. mai trec

\"în pustiul adunat stol deasupra capului
ochiul ce se crede viu vede dincolo clătinarea lumii\"

“în această dimineață mi-am curățat trandafirii”
\"sunt o femeie liberă\"

ești...

Elena

mi-e atat de dor de genul asta de evenimente, candva nelipsite
din viata mea, din pacate acum pot doar sa rememorez amintiri,
din vremurile acelea si sa-mi pictez singuratatea si linistea cu cuvintele pe care le am la indemana.
candva, o sa vorbim pe indelete de toate acestea, iti promit
iti multumesc, trecerea ta aduce optimism

George

despre ochiul mort care se crede viu, nu stiu cat conteaza explicatia
mea: este chiar senzatia aceea de mort in viata, cand lucrurile se deruleaza singure, fara participarea ta directa, fara implicare, cand tu nu trebuie decat sa respecti traiectoria unei rutine ...
uneori iubeste cineva in tine, atunci lucrurile din jur au importanta,
tot ce-ai cladit rezista, cand vorbesc despre mine ma refer doar la jumatatea aceea care reuseste sa se sustraga mortii de fiecare zi,
e poate simplu doar pentru mine... daca imi lasi un email iti explic.
cu prietenie

Cristina,

linistea aceasta sa n-o cauti in adancuri, ca o sa dai de vulcan:)
dar ma bucur ca vezi lumina aceea care sta drept dupa inlaturarea schelelor, vezi tu acel firicel de lumina, ma ajuta sa-mi plimb viata pe meleaguri necunoscute si sa rezist acestei ingropaciuni zilnice...
multumesc de trecerile tale

Ioan

da sunt o femeie libera, atat de libera ca uneori libertatea aceasta imi atarna atat de greu... tu ai desprins de altfel si pustiul de deasupra capului si clatinarea lumii si cuvintekle lui Exupery...
ar mai fi de mentionat ca „cel mai frumos idol exista” atunci cand cineva iubeste in tine, cel mai frumos idol poate fi un „cuvant” uitat pe amintiri, ramas sa respire aerul acesta...

iti sunt recunoscatoare de cuvinte!

= Multumesc, Anana, pentru explicatii. De fapt, ma gandisem si eu initial la aceste semnificatii, dar nu meditasem mai indelung. Paradoxal sau nu, aceleasi ganduri le-am avut si eu intr-un poem, sigur, haina poetica fiind diferita. Acum totul mi s-a luminat dintr-odata si nu mai e nevoie de cuvinte. De asemenea, nu mai e cazul sa-mi raspunzi.
Cu aceeasi prietenie,
Pasa

O minunată meditație asupra eului și un valoros citat din Exupey.

(„în această dimineață și eu...”)
Raluca

sunt lucrurile in care ne transformam existenta, unindu-ne cu Dumnezeu...
multumesc pentru intelegerea de dincolo de cuvinte... am vazut si clatinarea din cap si informulabilul esential si adevarul meu pe care tu l-ai perceput si puntea peste abis pentru a atinge o parte din tine insuti, dincolo de spatiu si timp...
cu mult drag
anana