timpul ca o sarma ghimpata

Emoția este bună dar...dacă timpul te înfășoară într-un ghem de sîrmă ghimpată, cum mai poți scăpa din strînsoare.Inclusiv... și mă gîndesc la momentul cel mai negru.Acest fel de a gîndi te poate face nemuritoare.Ori,mergem pe varianta cealaltă de gîndire în care timpul te strînge pînă la sufocare și atunci totul este explicabil și frumos spus.
Numai de bine!

tu stii, din cat te citesc observ asta, ca sunt momente in viata cand incercam sa ne scuzam unele gesturi… atunci punem pe seama destinului propriile erori, acuzam timpul ca ne influenteaza deciziile;
sunt momente in viata cand imaginea celui care scrie, transpare prin poezie... si apropo de asta de multe
ori gandesc: cate imagini perfecte pot exista in spatele unor texte imperfecte si bineinteles invers...
caci suntem doar manuitorii unor unelte care nu pot reda intotdeauna imagini reale.
important este doar ce reusim sa transmitem, ce ajunge netrucat la ochiul cititorului, emotia dezinteresata sau nu:))

multumesc de trecere,
oricare ar fi varianta ta de gandire
Anana

Poate continuăm mîine dialogul...