implozie

dar mai este și „jumătatea” noastră, precum țipătul - tăcerii, partea din întregul androgin, ale cărui valențe le tot decojim, iar și iar!
Așa am citit eu, Nuța, cu sufletul, cu ceea ce sunt!

... poate umbra, căci fiecare dintre noi este o jumătate de om despărţită de întregul ei și tot ce ne-a mai rămas astăzi din forma noastră perfectă de la început, este iubirea, ea este răspunsul căutărilor eterne ale jumătăților noastre incomplete. De aceea poate, uneori tocmai țipătul e starea de liniște, un fel de emoție care se ascunde în noi ca într-o fântână.
Mulțumesc mult pentrul semnul tău și pentru interpretarea originală.