Poezie
iubire, cine ne-a furat trupurile?
1 min lectură·
Mediu
ce nume vom da acestor corpuri care seamănă
cu ale noastre dar nu mai zâmbesc la fel?
afară lumea a devenit violentă,
sunt omorâte trupurile autentice și inalterabile
ale dragostei noastre.
iar tu dormi fără să mă visezi
și nu mai pot înfrunta frigul care
ca o insectă mi se ridică din corp de parcă te-aș uita...
nimic din tăcerea noastră nu mai amintește
de ploaia din amurgul unui oraş îndepărtat,
când știam să rămânem copii
și nu aveam nevoie de cuvinte ca să ne spunem totul,
când îmi botezai alunițele cu nume de sfinți
și puneam nume noi tuturor lucrurilor…
acum un singur verb mai arde în mine,
viața este mersul prin labirinturi oarbe
cu teama și frigul pe urme,
cu amintiri care îmi zâmbesc naiv
dintr-o frumoasă oglindă retrovizoare.
071.629
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “iubire, cine ne-a furat trupurile?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14168916/iubire-cine-ne-a-furat-trupurileComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NC cred că ar putea fi ... verbul acela care nu te mai înflăcăreaza, care nu te motivează suficient să-i mai zâmbești oglinzii dimineața...
Dar chiar si așa, motive de mers înainte încă am mai păstrat prin toate buzunarele... :)
Mereu o să încerc să nu-i las tristeții cale de întoarcere, o strig pe nume uneori doar ca să mă pot elibera de ea ...
În altă ordine de idei, nu știu dacă întotdeauna toate cuvintele sau imaginile folosite au destulă susținere, doar că pe moment le vezi potrivite.
Mulțumesc mult pentru treceri și semne, pentru că mă ajuți să înțeleg cum ajung la tine cuvintele mele, e important pentru mine.
Zi cu inspirație și bucurie!!
Dar chiar si așa, motive de mers înainte încă am mai păstrat prin toate buzunarele... :)
Mereu o să încerc să nu-i las tristeții cale de întoarcere, o strig pe nume uneori doar ca să mă pot elibera de ea ...
În altă ordine de idei, nu știu dacă întotdeauna toate cuvintele sau imaginile folosite au destulă susținere, doar că pe moment le vezi potrivite.
Mulțumesc mult pentru treceri și semne, pentru că mă ajuți să înțeleg cum ajung la tine cuvintele mele, e important pentru mine.
Zi cu inspirație și bucurie!!
0
NCScuzați pentru tutuială!
Nu e lipsă de respect. Vă asigur!
Nu e lipsă de respect. Vă asigur!
0
MCde acea oglindă retrovizoare, pe care am putea-o numi grația divină, sau dumnezeul din noi... Cum ne-am mai percepe identitatea, înălțimea și consistența umbrei, aderența luminii la pupila văzătoare...
Mi-a plăcut.
Mi-a plăcut.
0
BGdar merita mai mult, mult mai mult de 50 vizualizãri. Dacã ieri aveam o alternativã, acum nu mai am. Poemul ãsta e fãcut sa rãmânâ intact.
Felicitãri!
Felicitãri!
0
IGDistincție acordată
Fascinant tot textul, cu încărcătură emoțională de crez al vieții, nu de crez doar literar. De iubire și singurătate, de meditație și dramă. Steluță pentru remember, pentru actualizare continuă, din adâncul ființei.
0
NCMaria Elena Chindea, BogdanGeana, Irinel Georgescu,
eram departe de calculator și nu am putut răspunde mai repede,
în rest, mare bucurie să descopăr că am trezit rezonanțe în atâtea inimi cărora le cunosc sensibilitatea și exigențele.
Mi-am amintit o replică dintr-un film american, în care Sean Connery joacă magistral rolul unui scriitor: ”prima dată trebuie să scrii un text literar cu inima iar după aceea să îl rescrii cu mintea”.
Cam acesta ar fi idealul, cred, să începem să scriem cu inima căci ea nu cenzurează tot și lasă emoțiile la locul lor, apoi să lăsăm mintea să cizeleze puțin... uneori reușim să creăm punți între noi și cititori și doar atunci putem simți că ne-am atins cumva scopul.
Recunoscătoare semnelor voastre!
eram departe de calculator și nu am putut răspunde mai repede,
în rest, mare bucurie să descopăr că am trezit rezonanțe în atâtea inimi cărora le cunosc sensibilitatea și exigențele.
Mi-am amintit o replică dintr-un film american, în care Sean Connery joacă magistral rolul unui scriitor: ”prima dată trebuie să scrii un text literar cu inima iar după aceea să îl rescrii cu mintea”.
Cam acesta ar fi idealul, cred, să începem să scriem cu inima căci ea nu cenzurează tot și lasă emoțiile la locul lor, apoi să lăsăm mintea să cizeleze puțin... uneori reușim să creăm punți între noi și cititori și doar atunci putem simți că ne-am atins cumva scopul.
Recunoscătoare semnelor voastre!
0
De coșmar senzația ridicării frigului la uitarea partenerului, din strofa secundă.
Remember cu ploaie, prin orașul iubirii, în a treia strofă.
Care este singurul "verb" care mai "arde" în elul liric?