Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

plecări

1 min lectură·
Mediu
în această cameră goală
mă reazăm de peretele unui suspin
se face frig în poezie
de parcă cineva ar pleca din mine
lăsând porțile lumii deschise
pielea mea e un tratat de fonetică
o mângâi cu mâinile tale
tresar la margine de poem
ajung într-o gară întunecată
unde nu mă așteaptă nimeni
051594
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
52
Citire
1 min
Versuri
10
Actualizat

Cum sa citezi

Nuta Craciun. “plecări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14168850/plecari

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@irinel-georgescuIGIrinel Georgescu
Preț rapidă trecerea, destul de verosimilă, chiar prin reamintire, din acea cameră, ce a văzut disperarea, către cadrul exterior al gării. Aș mai vrut ceva înaintea distihului final. Măcar motivul mersului la gară. Nu am altă reținere. Poemul este bun.
0
@nuta-craciunNCNuta Craciun
Asta cu gara unde nu mă așteaptă nimeni e ruptă dintr-o poveste adevărată, nu că ar avea vreo importanță.
Inițial a fost mai lungă ”povestea” am tot redus gândind că e suficient.
O să mai văd ce idei mă mai vizitează!:) Mulțumesc frumos!
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
reduce și ”afară”. Un poem bun, primele două versuri emoționează, te transpun în gara aceea, a nimănui. Frumos construit.
0
@bogdan-geanaBGBogdan Geana
nu e rau deloc. In principiu sunt de acird cu ce spun colegii mei. Acel "afara" e usor in plus, far nu l-as suprima, ci l-as inlocui. Hai sa vedem: tresar la suburbii de poem, pe maidan de poem, pe insule de poem... Barbat si microbist as zice: prins in offside de poem, asta ca o gluma. Intr-o gara, cum zice si Irinel mai cere ceva. In gara in care... nu mai cere nimic. Si renunt sa mai am vreo curiozitate. Dar aici realizez ca e deja pana mea si chiar nu are sens sa te influentez.

Iti dau rosia in 5 ca sa te convingi si vizual ca meriti! Continua, joaca-te!
0
@nuta-craciunNCNuta Craciun
Liviu-Ioan Mureșan și BogdanGeana, pentru sfaturi, le accept cu recunoștință pentru că îmi prind bine.
M-am tot jucat cu poezia asta și de fiecare dată, deschid cu mintea alte imagini dar încă nu am ajuns la cea mai potrivită. E o manieră de a opri timpul prin cuvinte, un joc care uneori se suprapune peste viața ta și împrumută o parte din ea, o dorință de a crea lumi pe care le măsori cu propria ta imaginație și simțire.
Mulțumesc pentru semnul roșu, aș vrea să cred că îl merit, de jucat nici nu se pune problema, e una din puținele mele bucurii necondiționate.
0