a rictus

Anana, ai reusit o poezie interesanta, cu substraturi si cu inteles profund, cum de altfel m-am obisnuit sa gasesc aici la tine in pagina. remarc imaginea tipatului(cu pereti transparenti) precum si blestemul intrebarilor care il macina pe om, care il ravasesc inca de la inceputuri. ai reusit prin vers sa stabilesti relatii intre cuvant, tacere, asteptare si intrebari.
acest zambet fortat, acest zambet stramb demasca o stare, cea pe care tu o reusesti in acest text prin cuvinte putine dar esentiale.
cu prietenie,

Apreciez poemele esențializate, în care poetul reușește limpede să redea o imagine, ideea în armonie cu ea, un mesaj clar, un sens în spirală, un contrast, o stare interioară în acord cu exteriorul descris, totul într-o formă fluidă și auzită în cititor ca o melodie a cuvintelor.

Interesantă definire a tăcerii, desprind ideea esențială: \"neștiind
de unde începe cuvântul
plutește
între pereții de sticlă
ai țipătului
până când așteptarea
se sfarmă\"

Devorați de întrebări, ori poate de răspunsurile ce se deschid în noi, măcinând suflet și viață.

Fântâna aceasta a Poetului să rămână la intersecția cărărilor spre creație.

Ela

Costin

imaginea unui tipat cu pereti transparenti, in care
tacerea imi stramba zambetul, e o obsesie mai veche...
daca tu crezi ca am reusit sa redau starea
cu blestemul tuturor intrebarilor care se intorc,
mi-ai sters zambetul fortat:)
oare de ce avem nevoie ca cineva sa ne spuna cuvinte?

Ela

daca tacerea mea ar sti de unde incepe cuvantul, ar tipa!
tu stii
ca fantana care naste intrebari fara raspuns, nu va seca, iar noi mereu vom inabusi tipete intr-o tacere
ce mistuie...
multumesc pentru atentia cu care ma citesti si comentezi,
observ cat esti de neobosita pe site, scrii si comentezi mereu, te admir mult...

Intrebarile se vor intoarce mereu... si vor incerca sa ne devoreze dar cat timp vom avea forta sa le intoarcem spatele si sa-i lasam misterului secretele lui, vom reusi sa scapam de intrebari.
Mi-a placut mult

cu excepția faptului că nu îmi place în mod special titlul, remarc textul deși mi-ar fi plăcut să nu devină chiar așa explicit spre sfîrșit

Anana, poemele tale sunt din ce in ce mai frumoase, le astept, le pandesc si le devorez:)

,,tăcerea
ascunde o fântână undeva
dar neștiind
de unde începe cuvântul
plutește``
drag - Lory

Octavia

n-o sa scapam niciodata, draga Octavia, cred ca intrebarile,
se vor intoarce mereu, ele fiind chiar rodul
framantarilor noastre ...
ma bucur de semnul tau

Virgil

o invitatie la meditatie cam batatorita in final
ai dreptate, dar titlul si finalul au ele cumva un
orizont comun
multumesc de cuvinte


Lory

e un lucru nemaipomenit ca cineva sa te devore:))
uite, tu chiar ma faci sa uit
de toate cele care ma dor,
multumesc, multumesc!