Nora Vintila

mi se corectează lucrarea la mate sunt tot felul de date. dacă eu am scris cu minus de ce doamna învățătoare vroia plus? și cine i-a spus că nu e plus? și care-i diferența? o liniuță în

piezișă mi-e strada din minte aș vrea ca goarna să nu mai urle după mine căci corzile vocale înecate în ea mă ard în palmă, jur pe cele sfinte. iar mana lichidă se schimbă în galbeni pe gâtul

Printre foi pline de ulei și benzină, mă plimb cu Lupul. E bine. Am luat de mânuță un alt copil și mi-am dat de tot jos cojițele de piele, acum hăinuța îmi e nouă și lucește frumos, de un verde de

Inima îmi bate așa de tare, încât parcă-mi leagănă tot trupul. Am fugit din dimineață la cumpărături de suflete ce se vindeau, însă nu am prins niciun fel de reducere. Se pare că locul mi-e mereu

Iată-mă în lumea mea. Iată-mă readus pe Pământ de niste ființe tăcute, colorate, stopite cu rouă. Nu am uitat de unde am plecat, însă dacă mai rămâneam, rămâneam legată. În sfarșit acum nu mai

Din nou, banal ecou în gol. Degeaba. Nu mai știu unde sunt, ce fac, de ce beau atât... Mă beau singură, incerc sa ma înec. De nu-știu-câte ori mi-am jurat că nu te mai caut, că te las în pace, că

Ce ți-a trebuit să-mi furi tu mie un rinichi ca să il infectezi cu dume proaste. Ce ți-a trebuit să mă furi cu lovituri în frunte, cu mii și mii de porcării mărunte? Cu sângele curgând, în val

În fuste de mamă mă-mbrac de la o vreme, dar nu te teme... Nu caut să-ți fiu o a doua mamă, deși glasul tău mă cheamă... Cu fiecare noapte pierdută prin crâșme, cu fiecare notă ce o cânt, cu

Am vrut să-ți spun un șuier de final Și bate vântul, trist ecou de ploi... Mă-neacă muchia unui val Și nu mai pot veni-napoi. Mă duc cu gândul spre un ultim gând Și trist te iau de gât să te

Suflet sur Ce te-ai stins prematur... Vis pierdut Pescăruș din zări căzut. Frate tânăr cu cămașa înflorată Dintre noi n-ai să pleci, de fapt niciodată. Și dacă tu de sus ne

Să-mi spăl sufletul de petele trecutului Și trupul să mi-l curăț de păcat... Migrenele mă bântuie: ielele vântului, Mercurul termometrului iar s-a drogat. Coapsa ce te chema să o săruți acum

Cad stele una câte una de pe cerul vieții, Dispar în ritm tot mail alert... Și parcă fac loc dimineții Care se-apropie ca un vis incert... De lângă mine, una câte una Se sting maiestros și

Am revăzut Cetatea după un an, an în care au căzut capete, în care s-au desprins destine, în care viețile noastre s-au jucat de-a v-ați ascuns printre ziduri. Cetatea încă respiră a NOI, a o ploaie

De ce copiii nu mai joacă prinsa, Pe după pomii grei de corcodușe? Și nu mai adorm cu lumina aprinsă Nu mai rostesc priviri ghidușe. Și gumiplastul pe maidan, Și vise roze de fetiță, Și mama