Dansând cu Lupul
Printre foi pline de ulei și benzină, mă plimb cu Lupul. E bine. Am luat de mânuță un alt copil și mi-am dat de tot jos cojițele de piele, acum hăinuța îmi e nouă și lucește frumos, de un verde de
Ajutati copilul
Inima îmi bate așa de tare, încât parcă-mi leagănă tot trupul. Am fugit din dimineață la cumpărături de suflete ce se vindeau, însă nu am prins niciun fel de reducere. Se pare că locul mi-e mereu
Copile...
Iată-mă în lumea mea. Iată-mă readus pe Pământ de niste ființe tăcute, colorate, stopite cu rouă. Nu am uitat de unde am plecat, însă dacă mai rămâneam, rămâneam legată. În sfarșit acum nu mai
Carnivale
Viața asta chiar asta e. Un Carnaval nereușit, hibrid, de prost-gust, sleios și fără nici un gust. vise ciudate, personaje dubașe, întâmplări cretine, zile moarte... Femeia cu barbă, cititorul de
Iarăși...
Parcă mai ieri duceam dor de moarte și parcă mai ieri eram copil bătut. Parcă mai ieri și mai azi mă întorc iarăși spre nicăieriul găsit într-o carte veche, cu un bilet de autobuz din Galați. Nici nu
Scriitorul din Cetate, înconjurat de fluturi morți
Din nou, banal ecou în gol. Degeaba. Nu mai știu unde sunt, ce fac, de ce beau atât... Mă beau singură, incerc sa ma înec. De nu-știu-câte ori mi-am jurat că nu te mai caut, că te las în pace, că
Scriitorul din Cetate, inconjurat de fluturi morti(IV)
Cu fiecare zi care trece între noi, vad din ce în ce mai clar niște lucruri. Ochii care nu se văd se uită. Cine a fost cretinul care a spus asta? Încercam deunăzi să îi explic unui suflet că ceea ce
Sfars(H)it
... totuși parcă atunci când cauți ceva foarte mult timp, iar apoi îl găsești într-un final îl suprasavurezi până când ți se face greață și simți că trebuie să îți iei zborul... nimic nu mai are sens
Scriitorul din Cetate, inconjurat de fluturi morti(III)
Am revăzut Cetatea după un an, an în care au căzut capete, în care s-au desprins destine, în care viețile noastre s-au jucat de-a v-ați ascuns printre ziduri. Cetatea încă respiră a NOI, a o ploaie
Scriitorul din Cetate, inconjurat de fluturi morti (II)
Odată am înțeles căile vieții și credeam că am atins treapta nebanuită a existenței. Eram nu foarte departe de tine, nu te cunoșteam, însă. Nu pot să spun că acum te cunosc, dar din miile de măști pe
Scriitorul din Cetate, înconjurat de fluturi morți
Sunt un scriitor care caută să fugă, dar îi e lene să fugă...Cere prea mult efort fuga asta...Prefer să dorm, să beau, să citesc, să vorbesc, să râd... vreau să fug de două himere tâmpite care mi-au
