Poezii

mi se corectează lucrarea la mate sunt tot felul de date. dacă eu am scris cu minus de ce doamna învățătoare vroia plus? și cine i-a spus că nu e plus? și care-i diferența? o liniuță în

NVNora Vintila

0

1

piezișă mi-e strada din minte aș vrea ca goarna să nu mai urle după mine căci corzile vocale înecate în ea mă ard în palmă, jur pe cele sfinte. iar mana lichidă se schimbă în galbeni pe gâtul

NVNora Vintila

0

0

ușile meschine-și închină gândul de mortar spre porți și tu nu știi că eu nu vreau ca râul sa te cheme dar iată-ne în prea târziul ce-a trecut și culorile se închid înainte de vreme. nu vreau

NVNora Vintila

0

5

Ce ți-a trebuit să-mi furi tu mie un rinichi ca să il infectezi cu dume proaste. Ce ți-a trebuit să mă furi cu lovituri în frunte, cu mii și mii de porcării mărunte? Cu sângele curgând, în val

NVNora Vintila

0

3

În fuste de mamă mă-mbrac de la o vreme, dar nu te teme... Nu caut să-ți fiu o a doua mamă, deși glasul tău mă cheamă... Cu fiecare noapte pierdută prin crâșme, cu fiecare notă ce o cânt, cu

NVNora Vintila

0

0

Am vrut să-ți spun un șuier de final Și bate vântul, trist ecou de ploi... Mă-neacă muchia unui val Și nu mai pot veni-napoi. Mă duc cu gândul spre un ultim gând Și trist te iau de gât să te

NVNora Vintila

0

1

Suflet sur Ce te-ai stins prematur... Vis pierdut Pescăruș din zări căzut. Frate tânăr cu cămașa înflorată Dintre noi n-ai să pleci, de fapt niciodată. Și dacă tu de sus ne

NVNora Vintila

0

0

Să-mi spăl sufletul de petele trecutului Și trupul să mi-l curăț de păcat... Migrenele mă bântuie: ielele vântului, Mercurul termometrului iar s-a drogat. Coapsa ce te chema să o săruți acum

NVNora Vintila

0

0

Cad stele una câte una de pe cerul vieții, Dispar în ritm tot mail alert... Și parcă fac loc dimineții Care se-apropie ca un vis incert... De lângă mine, una câte una Se sting maiestros și

NVNora Vintila

0

0

Cine mă știe s-ar distra copios să vadă cum dau tot pe-un ochi frumos pe un camion de note false pe zăpadă. Cine mă știe s-ar uimi o clipă să știe cum îngheț un cântecel pe o fițuică arsă pe

NVNora Vintila

0

0

Dă la o parte perdeaua cea verde, iar șuieru-adie-mi-l lin... te cheamă coapsa mea dreaptă, te cheamă un pahar cu vin. De apăsare și de frig îmi arde umărul drept și tu pleci și nu știi unde

NVNora Vintila

0

0

De ce copiii nu mai joacă prinsa, Pe după pomii grei de corcodușe? Și nu mai adorm cu lumina aprinsă Nu mai rostesc priviri ghidușe. Și gumiplastul pe maidan, Și vise roze de fetiță, Și mama

NVNora Vintila

0

1

Ia mâna de pe tâmpla mea, M-am săturat de bancul ăsta prost, m-am săturat de tot ce îmi poți da... Pleacă și închide ușa-n urma ta, Nu privi înapoi, nu mă regreta! Căci timpul ăsta tot care-a

NVNora Vintila

0

0

Ochiul tău din depărtare-mi spune, Că spui totul cum aș vrea să sune. Dar urechea mi-e închisă și privirea mi-e piezișă, Iar tu fugi, te scuturi pe blugi și fugi... Vreau să te prind, să

NVNora Vintila

0

1

A minți e, mai nou, o artă, râde hârb de oală spartă! Ochii mei se-nchid alene, trombus cenzurează vene... Eiii... de-aș știi ce să mă fac, să învăț și eu să tac... Litere și note proaste,

NVNora Vintila

0

0

Poate mai azi, poate mai mâine, Poate mai, mai și poate mai deloc. Pentru că încă e aprilie, Iar pentru mai nu mai e loc.

NVNora Vintila

0

0