Nonciu Dragoş

LUMINA Radiez de fericire. Până și calul, trage mai bine când sunt fericit. Oasele, cele de la glezna aceea fisurată, parcă nici nu mă mai

Mă cațăr ca un copil și mă prind de un jnepen care tinde să iasă din rădăcini neputincios. Sunt gata să mă predau; simt că nu mai are niciun rost toată lupta. Oare de ce vrem să ajungem tot mai sus

EMOÞIA Emoția este de fapt cea care ne cumpără de fapt pe noi și nu noi pe ea. Ne cucerește tot trupul până la ultima fibră, dar o accptăm. Da

Astăzi, era să cânt… Pe limba unei doamne, Mai veche prietenă de-a mea. Fiorii ei nicicum nu sunt… Nu, nu de răceală-i vorba, Doar al durerii gust îl simt. I-am dat binețe, se cuvine… De

Se hrănește, duhnește Numai fum, că-i horn. Vântul care bate-n crivăț Îl încearcă și tușește. Noaptea, stele valuri fac Guguștiuci, vrăbiuțe ș-alte, Se înghesuie în el, de frig, Nu le mai

SONET Ce vibrație pripită mă cuprinde, Sunt cu totul uluit, amețit. Nu mai salt să zic așa, din ce am; lăsat o dată la petrecerea sfruntată. Eu sunt: bată-l pe pământ, să-l bată, altă dată…

O serenadă, este aproape întotdeauna bine primită de o femeie căreia nu i-a păsat niciodată de sentimentele iubitului ei. Că altfel, la ce bun serenada. De obicei se petrece seara sau la începutul

PATOLOGUL Marea minune ce curge în sufletul slab, ascunde tristețea ce traversează binemeritatul prag. La adăpostul miniatural al servajului, se aruncă mândru să ia puterea ce vine. Construiește

găsit-am vrejul de fasole și aruncat în voie am calculat frumoasele miresme ce le-am cules cu tine mirată doamnă ce stai mironosittă și mă jupoi de piele sunt eu săracul păsărar ce vreau să cânt

Jupân mi-e consemnul că las amintire, Mai marilor dragostea mea nepierită, Mai micilor vorbe de duh minunate, Ce dau spiritelor norme pierdute, Cornițe de vieți minunate găsite. Sunt eu

FARMACIA M-am dus să-mi iau medicamente, pentru… boala aia a mea gravă. La farmacie era îmbulzeală mare… afară, numai în farmacie nu era

Sinistre mașini de armată, Trec zice-se la paradă Cu oameni brăzdați sus pe ele, Fete naïve le fac mentenele. Tunuri de-oțel cu țevi mari groase Îndreptate spre cer de mătase. Lumea e

EMERGE M-am suit în avion și am zburat. Nu mi-a fost prea greu, eram la prima abatere, către zorile cele albastre. Atunci am simțit fiorul, ce m-a detașat de tot și de toate, am

se zvonește că e tristă mama ei de malabistă coate goale ce-o aleargă pe la culme de migdale sperie a ei sprinceane de frumoasă mare artistă vai ce mare-mbelșugare vai ce curge miere

Florăreasa era una ciungă, de-i ziceam noi Pațachina, era întotdeauna ocupată, iar atunci când te înscriai la rând, erai pe dată înlăturat de prietenul cel mai bun poate, dar cine o putea înlocui

Am pus repede la un loc toate cele câte au trebuit să fie întocmite pentru mine şi viitorul meu. Eram în transă când m-au luat de prost,

Nu m-am născut ieri, Iar azi mi se pare dus Undeva departe, Acolo unde păsărelele ciripeau O altă limbă, Pe care eu, Chiar o înţelegeam. M-am culcat pe o ureche, Uitând ce sunt, Dar asta