noemi kronstadt

bun cortex, buna scriitura, poate ca unele ar trebui scrise doar in gand, intru sobrietatea ideii

domnule firica, pe 66 nu poti fi decat dramatic si impetuos, daca esti timid, te impusca...deci, contati pe toti caii mei din rasa davidson
dati-mi un semn ca sa ma extrag la timp din \'climaxul\' faliei de vest si sa va sosesc pe pagina de garda

cu tot cu stolul de sorginte neprecizata

scriitura domniei tale seamana cu ultima pereche de sosete manufacturate de mine...am vrut sa sa fie rosii, amandoua, si-au iesit una rosie, una violet, am vrut sa aiba dungi, dar am uitat ca dungile nu sunt zulufi, am vrut sa scad si sa inmultesc si am pierdut si ochiurile, si modelul,iar cand au fost gata, in fine, schimbasem si talpile si clima continental temperata
acum umblu desculta si visatoare , stiu ca un harley pe 66 e mai mult decat o banca in gradina icoanei si ca pentru cianura trebuie sa ai vocatie, nu lipici la farmacista

mi-ar place sa scriem impreuna un jam, in care dupa fiecare capitol al disolutiei tale, sa urmeze un altul, al terraformarii coloniei eliberate dintr-o absenta mai coplesitoare decat propria ta prezenta...
n-ar trebui sa i se permita umbrei sa fie mai uriasa decat balaurul...

imi place cum infigi drapelul in miezul polului nord, acolo unde altii canta colinde, tu cioplesti cu acuratete, ca omul -foarfece

varutu, atata gie binie m-o ogoit carcea ta, ca m-am dus in soba noua gie la drum s-am pus-o pe ana munceanu sa cance \"trandafir cu frunza-n-apa\" sa nu uit gie buna si bunu gie la rusca, aia gie-mi lasara platzu gie zestre si galbinii gie invatat carte straina pa la americanii aia cu scatula naroada
poftit esti la noi la ruga la bani, cand o fi sa fie, cu rachie fiarta gie doua ori, sarme si carne pacuita gie la oile noastre gin munce

acest text este o parabola strasnica a faptului ca, pentru unii, rigor mortis nu se instaleaza imediat dupa demisia glandei pineale ,ci doar dupa un antrenament vartos prin hatisurile vegetatiei agonice

titlul tau mi se pare perfect

george

imi place imaginea fructului...abandonat de la jumatate, nu pentru ca e prea bun ca sa-l epuizezi, ci pentru ca e prea dulce sa ti-l iei drept stapan

este poemul unei femei puternice, care poate face distinctia dintre condiment si esenta, dintre mucava si carne cruda, care musca din viata cu colti necariati si-si linge buzele cu pofta crancena...
...o femeie indeajuns de puternica pentru a-si permite luxul de a se arata, cu mandrie, vulnerabila si a miza totul pe o carte amara

este poemul unei femei puternice, care poate face distinctia dintre condiment si esenta, dintre mucava si carne cruda, care musca din viata cu colti necariati si-si linge buzele cu pofta crancena...
...o femeie indeajuns de puternica pentru a-si permite luxul de a se arata, cu mandrie, vulnerabila si a miza totul pe o carte amara

...trebuie sa fii ingaduitor cu noi, domnule georgescu....fiecare secunda ne bombardeaza nemilos cu zeci de mii de biti, ca si cum n-ar fi suficienti doar cativa dintre ei ca sa ne vina de hac
initial, am crezut ca postarea textului integral e vreo strategie zen de probare a rezistentei la stres, ori vreo pleasna morala pentru nemernicia pragmatiforma in care ne zbatem, plini de incantare ca suntem la zi cu ratele la vila si de tafna satisfacuta ca rectorul de la stanford ne-a dat ok-ul sa le punem si alora de-un pui de reforma
dar m-am linistit subit cand am aflat ca sunteti cu mainile pregatite sa vi le luati de pe viata proprie, care nu este, n-a fost si nici nu va fi o afacere strict personala, din pacate, motiv pentru care ati luat decizia corecta sa va reparati demnitatea
sunt aici lucruri pentru care aveti ok-ul meu entuziast
altele, pentru care m-as pregati sa devin indignata
, daca nu m-as gandi ca aveti rezoane adanci care scapa instantei mele analitice
unele suna ademenitor, fermecator de-a dreptul, (imaginea cu papanasii ma va hrani doua duminici de acum inainte, fumatul in bucatarie, din zece in zece minute, conform principiului ca mariajul ucide mai crancen decat cancerul pulmonar )
sunt si vorbe spuse simplu, asa cum au venit ele pe buze, fara cenzura, fara teama, doar dintr-o sfasietor de umana singuratate de sine...
politica va oripileaza, maturitatea cu ale ei metehne, mariajul, lepadarea in lume a copiilor, educatia institutionala va fac sa va doriti a fi apartinut unei alte specii, eventual, unui alt regn
aveti insomnii crancene, umblati de nebun cu masina ascultand muzici psihedelice, poate si tangerine dream, pantofii nu va stralucesc regulamentar, n-ati recunoaste in ruptul capului ca despre platon si saavedra ati auzit la scoala, de la un profesor natang si pedant si intr-o ureche, stiti ca licorile tari si fierbinti se degusta, nu se holpaie , aveti o oarecare idee despre divinitatea perversa a femeii, dar nu pricepeti cum naiba o minunatie in mini devine dragon posesiv si posedat cand de mini se agata niste kinderi , turmentati de prea multa dragoste egoista...so, stiti destule...
si ma opresc aici
deocamdata
aveti inca prea mult patos pentru a contempla detasat mecanica gandurilor, asa ca pe fauna marina din hubloul nautilusului
inca va pasa
inca va doare
inca iubiti ceea ce urati
inca sunteti incrancenat de viu
hellas...
o mana de ajutor?

well, well, well, ce avem noi aici?

carmen, in lumea lui don quijote ,singurul dumnezeu este dulcineea, iar singurii demoni, morile de vant...
socot ca asa si trebuie sa fie
iar a crede ca totalitarismul este o inventie ceausista ori, prin extensie, a vreunui sistem politic, mi se pare de-o intristatoare orbire
cortexul nostru contine, in nuce, germenii oricarui experiment ideologic sublim ori dement , domestic ori planetar si asta e unul din adevarurile nenegociabile pe care il inghitim odata cu cafeaua de dimineata

desigur, exista si don quijote si experimentul isus...

carmen, poti fi sincera, indigesta, ba chiar alergogena, daca adevarurile tale sunt greu de digerat chiar si-ntr-un sistem versat in digestii contorsionate...
dar exista o limita dincolo de care orice adevar, oricat de pretios, devine derizoriu si superfluu, iar eu imi iau libertatea sa te avertizez, iarasi, ca iti sabotezi cu un entuziasm fioros propriile idealuri

hm....uite cum as adanci eu primavara asta halucinogena:
-as articula liliecii din prima cu inca un i, sa nu se poticneasca-n nas ritmul...
-as negocia cu florile sa-si aleaga o stare de agregare mai consonanta cu adoratia decat cu tornada katrina, nu ca amorul n-ar produce si sfasieri subatomice, dar, orisicat, sunt lilieci, nu poeti...
-as inlocui\"eu te-am vazut\" cu \"te-am presimtit\", desi exista riscul unei infiorari romantico-precognitioniste, despre care n-am stiinta s-o fi luat serios in calcul
matza e la locul ei, colorata corespunzator pentru obtinerea integrala a efectului dorit

ar mai fi de stiut ce hram purta op-ul si daca ti-ai revenit din tresarire, dar astea-s tehnicalitati de postfata la vol.2
bine-ai revenit, cumva...

esti un un Visator, definitiv si irevocabil, stiam prea bine asta, dar n-am rezistat tentatiei intepator delicioase de a te pune (putintel) la proba....
ce vrei, am si eu dreptul la metehne femeiesti, din cand in cand...:)))

eu n-am inteles prea bine de ce domnul nanu nu mai vrea sa fie visator, am inteles doar ca are o restanta cam lunga la taxe si impozite, ca obisnuia sa umble cu capul in pamant pentru ca picioarele refuzau aceasta responsabilitate, ca are relatii amicale cu persoane cu trecut controversat , dar harnic in obtinerea celulozei atat de necesare ziarelor de la chiosc si ca odata, de mult, cerul putea fi privit fix in ochi, fara sa-ti vina sa plangi

versus alienarea liricoidala

bartleby, poate...

m-as fi asteptat sa incepi cu \'fiul cuvintelor\", desi nu ti-ar mai fi dat mana sa te miri nici macar asa, de preludiu provocator, am ceva rezerve in a-l responsabiliza pe freud pentru toate sinapsele stralucitoare ale damei in discutie si declar ca strigator la cer rationamentul potrivit caruia ai cu temperament zglobiu dau cu cartea de pamant dupa primul apus de soare pe faleza si nu afla decat din auzite ca pentru un englez sadea, numai o mare dragoste poate rivaliza cu o cina suculenta
si daca te-ai intrebat, ce ti-ai raspuns, de fapt?
ca iris avea nevoie de 660 de pagini sa-l domesticeasca pe charles, sa-l faca s-o ia razna ca un barbat de rand., sa-l puna sa lacrimeze, sa posteasca , sa tremure dezolat la usa iubitei si sub bicepsii malacului consort, spre consolarea revansarda a milioane de victime inocente, lepadate-n rigola si-n tomberonul femeilor refuzate?