interdicție ironie și alte i-uri

Ela,

\"iar mie nici ironia asta nu îmi iese\", dar a ieșit o poezie frumoasă legată pe dinăuntru, strânsă bine de oase.

Spre deosebire de \"el\", te văd, te aud, te știu.

Fluid întreg, tensionat, interogant dar/și contemplativ.
Ruperea de ironie este parțial dorită, parțial menținută, puțină ranchiună, dialog metafizic reîntors la vatra prezentului.
Zidul sticlos, puțin voyeurism, dar numai până la atingerea netezimii dorite hârtiei așteptându-ți gândurile.

Aș scoate \"alb-cenușie\", e superfluu.

Ești unul dintre puținii scriitori contemporani de un intelectualism frumos, aparte, sensibil, cu doar atâta îngheț cât să-ți păstreze starea aparte.

Am scris ceva mai mult decât ante...

Nu?

mi-ar place sa scriem impreuna un jam, in care dupa fiecare capitol al disolutiei tale, sa urmeze un altul, al terraformarii coloniei eliberate dintr-o absenta mai coplesitoare decat propria ta prezenta...
n-ar trebui sa i se permita umbrei sa fie mai uriasa decat balaurul...

Absența acumulată în jurul inimii, zile dizolvate, pereți transparenți- granițe ale implicării, bărbia în piept, cuvintele adânci ca o autohipnoză converg spre un prizonierat voluntar al ființei în dragoste.

Aurelia, eu însămi mai am o viață să mă aud, să mă văd, să mă știu, procesul cunoașterii de sine și a celuilalt este continuu și fără capăt.

Romulus, mă bucură că a prins mesajul desfășurării comentariului, mai ales că ești dintre cei ce au a spune. Aici ai mers pe tensiune, pe vizual (peretele sticols a fost în mintea mea când am compus, nu \"de sticlă\" așa cum am scris în cele din urmă), iar acest fel de a privi în trecut printr-un anume perete te face să poți ulterior ieși din ironia sorții în care ești uneori cuprins. Substanța alb-cenușie este bietul creieraș, așa am ales eu să îi spun pe nume aici.

Noemi, accept jam-ul, mai ales când e vorba de disoluția mea și de dragonul-fără-ochi, dar cu condiția să îmi pot recupera umbra după vom scrie.

Vasile, ai făcut o radiografie în micro a ceea ce este transmis aici. Citindu-ți comentariul, am avut impresia că sunt cuvintele mele de dinainte de a scrie poezia. Iar asta e mult.

Mulțumesc frumos tuturor

Ela

Romulus: sticlos
Noemi: după ce vom scrie