Poezie

Grădina din curtea noastră

2 min lectură·26 aprilie 2006

Mediu

Îmi par stele luceferi și luna ascunsă după zare.

Vântul nu mișcă ramurile. Măslinii crapă bumbii-n floare.

Fruntea de stâncă o ridică peste pământul fără umbră.

Nimic nu ar vesti că moartea-n cer și pre pământ se umblă.

Izvorul vieții pietrele le spală. Cu un suspin din suflet.

Tu faci apele sânge și-n gând munții îi muți în cer.

Nu are ochii cine-ți șterge. Îngeri murmură a cântec

Ascunși prin ramuri sânt atenți încinși cu sabie de fier.

Adâncurile se ridică. Războindu-se gândul se desface.

Cu ochi roșii privind, fără să creadă, îngerul nopții tace.

Fierbe, macină stelele ce trec și oastea și-o ridică.

Blestemă cu sudoare. Potopului dă lumea în fiecare clipă.

Hăurile vremii fierb în sufletul său fără-a avea simțiri.

Cu armele de foc, de smoală, de pucioasă cu neștiute firi.

Ar arde-n el pădurea cu ramuri de măslini și toată omenirea.

De ar putea ar șterge din infinitul Vieții chiar și dumnezeirea.

În inimă, învăluit în foc și fum, se roagă Domnu-n taină.

Pe fruntea Sa se văd boabe de sânge ca-n dimineți de rouă.

Cresc pietre unde cad și lumea într-o altă haină se îmbracă

Câmpii se albăstresc, culori ce ne inundă lumea nouă.

……………………………………………………………

Murmură numai glasul. O rugă se încheagă. O mulțumire.

Un cânt de mamă pare-a fi. Se-aud cum izvorăsc suspine.

Mahrama sufletului acoperă privirea. Nicicând nu am să duc

Ce îngerul mi-a spus: dureri uscate,-amare ca frunzele de nuc.

Lucian Mircea Nincu: 26.04.2006.

001.217

Nincu Mircea. “Grădina din curtea noastră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/179297/gradina-din-curtea-noastra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.