Poezie
Chipul din oglinda
Chipul din oglinda
1 min lectură·
Mediu
Oglinda este pentru a vedea ce ne doare.
Te privești și observi ochiul.
El este cel ce te minte cât e ziua de mare.
În păr ți-au crescut, ca din întâmplare,
Fire albe de păr. În oglindă le vezi
Și le smulgi cu o pensetă ca pe niște fulgi.
Vezi! Acum părul e castaniu. Nu îmbătrânești.
În oglindă vezi lumea cum e sau cum o dorești!
Noapte trecută purtam o durere ascunsă.
În oglindă am înțeles ce era. Ca o meduză
Pe față mi se întinsese o pată grena, cu stupoare,
Chiar lângă nas, peste obraz, ca o floare.
Din această cauză scriu aceste versuri hilare,
Fiindcă rana ascunsă sub piele încă mă doare.
Ea m-a făcut să înțeleg privind în oglindă,
Că trecerea timpului nu trebuie să te surprindă.
Mă întreb însă de ce nu în oglindă privim
Aproapele, cerul, florile, apele și tot ce simțim?...
Iubirea, dorirea, frumosul, tristețea, durerea
Uitarea, petrecerea, veșnicia, plăcerea,
Zborul, visarea, copilăria, anotimpuri și stele
Nemurirea, războaie, fericirea, revoluții rebele?…
Privind, dintr-o durere, am înțeles - ca pe ape -
Oglinda este icoană, vis din clipa ce nu o încape.
001.280
0