Poezie
Zbatere
1 min lectură·
Mediu
eu trăiesc un milion de ani.
în primii cinci sute învăț să iubesc.
pun capul pe pernă și gândesc:
cum ar fi să fie cerul blond,
stelele mereu aproape.
eu o rădăcină crescând
în pământ îmbrățișând
izvoare adânc.
următorii cinci mii construiesc roze.
cel mai greu îmi va fi la petale.
trebuie să fie albe, parfumate
pline de sevă și floare.
apoi încă cincizeci de mii voi trăi
destrămând schele de lemn
de pe pereți ce-i voi zidi.
și mai apoi, încă cinci sute de mii,
voi crește copii, voi tăia pomi și
voi fi drum pentru călători.
pradă pentru invadatori.
apă pentru drumeți.
și umbră de nori.
și câți ani vor rămâne apoi voi muri
până când un alt milion de ani
altcândva se va împlini.
022.922
0
din acest text reiese că vă simțiți un fel de mic dumnezeu.
oare se cade?
atâtea de făcut și o singură viață. n-ar fi mai simplu să spunem că ne chinuim măcar SÃ O TRÃIM?!