Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Poemul chipului blond și surd

1 min lectură·
Mediu
M-am născut cu o ureche imperfectă,
Deși aud sublim cum cad frunzele.
Nu pot să îmi tund râurile decât în plete
Pentru a-mi acoperi ale auzului defecte.
Am învățat să bat ritmul vieții din piept
Și am devenit, așadar, muzicianul perfect.
Astfel, lăutarul nunților rușinat de sine
Cânt, mângâind corzile viorii din mine.
M-ai întâlnit la nunta munților cu cerul,
Deși nu te-am recunoscut. Însă tu,
M-ai privit ca pe holdele de grâu vara,
Ascultând vântul ce îl puneam în note
De boabe coapte și aplecate în spic.
022.535
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
88
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Nincu Mircea. “Poemul chipului blond și surd.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/1750841/poemul-chipului-blond-si-surd

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@doru-emanuel-iconarDIDoru Emanuel Iconar
Dacă am avea urechi perfecte, nu am auzi „cum cad frunzele”, dacă nu am simți „ritmul vieții din piept” nu ar exista poezia, nu ar cânta „corzile viorii” din noi, nu am participa “la nunta munților cu cerul”. Poate. Îmi place poezia dar preferința mea se îndreaptă spre versurile din final:

„M-ai privit ca pe holdele de grâu vara,
Ascultând vântul ce îl puneam în note
De boabe coapte și aplecate în spic.
Încântat să vă descopăr.”

Cu stimă
Doru Emanuel
0
@nincu-mirceaNMNincu Mircea
iti multumesc pentru alesele cuvinte, Iconarule.

te astept sa revii.

cu drag.
0