Poezie

Stare vie și interioară

2 min lectură·26 februarie 2006

Mediu

Am locuit deasupra unui gol,

Spațiu imens și fără rost,

Vecin cu un profesor de matematică,

Ce știa limba franceză

Și multe altele ce nu contează în viață.

Locuiam la etajul întâi.

O așezare potrivită pentru a se vedea

Alfa și omega în vârsta mea.

Când veneai dinspre lume

Treceai pe lângă tomberon

Și pe lângă o imensă apă de ploaie

Căzută pe stradă din toamnă,

Ce aștepta frigul să înghețe

Și zăpada să o acopere,

Hrănind câinii nimănui și ai vecinilor

Din resturile refuzate și aruncate

În ea din guri de bloc.

Am venit aici într-o toamnă caldă

Cu 60 Km/h și într-un short.

Purtam soția după mine.

Un trofeu pentru un eventual raft.

Aici și-a pierdut fusta favorită,

Când am mutat hainele din șifoneriul,

Pe care îl tăiasem cu pânza de bonfaier,

Pentru al face în două canate din trei.

Tot aici am inventat dintr-un ram

Un suport pentru flori de glastră,

Ce cresc lângă perdeaua din sufragerie.

De aici am plecat după ce am ucis primul copil.

Cei care au cumpărat au murit inutil,

Ca orice mort, după ce au dat apă rece

O viață întreagă cu stil,

Pentru a mai trăi încă puțin.

…………………………………..

Am locuit deasupra unui gol

Și, deși cred că a fost o umbră de nor,

Încă simt că locuiesc înterior

Într-un imens spațiu cu același decor.

001.283

Nincu Mircea. “Stare vie și interioară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/167987/stare-vie-si-interioara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.